Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Credinţa este prima virtute cu care creştinul porneşte către Împărăţia lui Dumnezeu”
„Minunea vindecării orbului descoperă nemărginita iubire a lui Dumnezeu față de oameni, dar și curăția inimii, smerenia și credința puternică a celui care, nevăzător fiind, își așezase întreaga nădejde în mila Mântuitorului Hristos”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în exegeza pericopei evanghelice.
Totodată, Înaltpreasfinția Sa a subliniat: „Credinţa celui care fusese mai înainte nevăzător trebuie înţeleasă ca o deschidere a sufletului către comuniunea cu Dumnezeu. Deși nu putea să se împărtășească de vederea luminii fizice, mărturisirea orbului - „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!” - a devenit lumină pentru cei care, având inima învârtoșată, trăiau în întunericul necunoștinței.
Domnul nostru Iisus Hristos era Însăși Lumina Care Se întrupase pentru a aduce lumii vedere, credință celor cărora le lipsea, dar și, lucru cu adevărat important, mântuirea neamului omenesc. Adeverind credința orbului, „Vezi! Credința ta te-a mântuit”, Mântuitorul Hristos ne încredințează de fapt că mântuirea este primită ca dar de la Dumnezeu, însă fiecare dintre noi are datoria de a-și mărturisi credința prin faptele care îl așază în comuniune cu Dumnezeu.
Credinţa este prima virtute cu care creştinul porneşte către Împărăţia lui Dumnezeu, fiind astfel o necesitate fiinţială a omului. Doar cel nebun poate spune că „nu este Dumnezeu” (Psalmul XIII, 1).
Vindecarea orbirii depășește hotarele firii umane și mărturiseşte prezența lui Dumnezeu în actul tămăduirii. Împreună cu vederea trupească, cel care mai înainte fusese nevăzător a dobândit și vederea duhovnicească, fapt pentru care rămâne lângă Mântuitorul, adeverind roadele credinţei prin care Dumnezeu Se slăveşte în oameni”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
