„Darurile pe care Dumnezeu ni le împărtășește trebuie să le folosim spre slava Lui și spre mântuirea sufletelor noastre, dar și spre înfrumusețarea vieții semenilor cu ele”
„Dragostea lui Dumnezeu este aceeași pentru toți oamenii și nimeni nu este lipsit de aceasta, cum, de altfel, niciun om nu este lipsit de darurile împărtășite de Părintele Ceresc. Bogația darurilor lui Dumnezeu nu poate fi privită doar prin perspectiva bunurilor materiale, exterioare, pentru că suntem chemați să dobândim un adevărat tezaur duhovnicesc, un tezaur al darurilor dumnezeiești”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 19 noiembrie, în cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din municipiul Râmnicu-Vâlcea în prima duminică a Postului Nașterii Domnului.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „darurile pe care Dumnezeu ni le împărtășește trebuie să le folosim spre slava Lui și spre mântuirea sufletelor noastre, dar și spre înfrumusețarea vieții semenilor cu ele. Pentru aceasta, trebuie să privim către cer cu recunoștință, spre a feri sufletul nostru de starea autosuficienței și a iubirii de sine, la care se alătură, nu de puține ori, și o necontenită nemulţumire de cele ce avem sau invidia față de cei ce au mai mult. „Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși, și nu se îmbogățește în Dumnezeu” (Luca XII, 21).
Bogăția Împărăţiei Cerurilor este mai presus de orice bun poate să așeze omul în hambarele sale în lumea aceasta, însă felul în care se folosește de cele primite, de sensul pe care îl oferă administrării bunurilor îl așază în comuniunea sau osânda veșnică. Vedem, de altfel, că nicio pildă a Mântuitorului nu e lipsită de dimensiunea eshatologică a Împărăției lui Dumnezeu.
În această lumină a Împărăției Cerurilor, omul este chemat, de fapt, să biruiască patima stăpânirii celor materiale și să se asemene cu Dumnezeu, însă dorul veșniciei nu poate fi ostoit de lucrurile finite. Hristos Se naște pentru a sălășlui în sufletele noastre, pentru a ne face părtași Învierii.
Or, bogatul acesta căruia i-a rodit țarina caută bogăția tuturor darurilor, în afara celor ale lui Dumnezeu, Care a devenit pildă de iubire jertfelnică, de smerenie și bunătate, încât tot ceea ce este a lui Dumnezeu a devenit al omului.
Dumnezeu nu are nevoie de bogăția noastră, însă Îi dăruim atunci când purtăm de grijă semenilor noștri, când, prin darurile pe care le-am primit, înfrumusețăm viețile celor de lângă noi și, totodată, înfrumusețăm sufletele noastre, pentru că mintea și inimile noastre sunt într-o permanentă căutare a lui Hristos, Cel ce S-a născut pentru mântuirea noastră”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
