Mănăstirile Antim și Cornet prăznuiesc hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Sărbătorea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este ultima sărbătoare importantă de la încheierea anului bisericesc, fiind o zi  în care Biserica Ortodoxă a rânduit să se postească.

Condacul sărbătorii amintește că Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduiala Dumnezeiască a fost, ca și celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viața cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare și vremelnică. Sfânta Evanghelie prezintă momentul martiriului la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod. La cererea Irodiadei, care a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, în urma dansului prin care impresionase pe rege și oaspeții acestuia, a fost tăiat capul Sfântului Ioan.

Pelerini din toate zonele țării îl cinstesc pe Înaintemergătorul Domnului prin participarea la slujba de hram care va începe în mănăstirile Arhiepiscopiei Râmnicului în seara zilei de duminică, cu slujba de Priveghere.

Luni, 29 august 2016, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, va săvârși Sfânta Liturghie la Mănăstirea Cornet.

Mănăstirea Cornet, o candelă vie a defileului Oltului, construită în urmă cu aproape trei veacuri şi jumătate, formează împreună cu celelalte mănăstiri de pe Valea Oltului cel mai reprezentativ aşezământ monahal din zona Ţării Loviştei, constituind în permanenţă o punte de legătură între cele două versante ale spiritualităţii româneşti: Ardealul şi Ţara Românească, pe de o parte şi punctul de legătură între Muntenia şi Oltenia.

Mănăstirea Cornet este ctitoria marelui vornic Mareş Băjescu  din 1666, construită de meşterul Dragomir zidarul. Biserica poartă hramul Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, având planul arhitectonic triconc, cu dimensiuni relativ mici, dar bine proporţionate, cu turlă pe naos şi turn clopotniţă pe pronaos. În partea de nord are un turnuleţ cu scară de acces la clopot. Faţadele de cărămidă, în alternanţă cu panouri de tencuială, sunt împărţite de un brâu median şi frumos decorate cu bumbi de ceramică smălţuită. În cursul anilor a fost refăcută, astfel că altarul bisericii a fost zugrăvit la 1761 prin străduinţa lui  Alexe, căpitan de Lovişte, zugravi fiind Mihai şi Radu din Târgovişte şi Iordache. Este un strălucit reprezentant al arhitecturii religioase promovat de Matei Basarab. Chiliile au fost refăcute în 1850. În timpul Primei conflagraţii mondiale din 1916-1918, cupola şi o parte din altar au fost dărâmate de bombardament, fiind refăcute în perioada 1923-1925, când s-a executat şi exteriorul bisericii şi ancadramentul ferestrelor.  În anul 1898, cu ocazia construirii tunelului pentru calea  ferată, ce subtraversează poarta  edificiului, s-au dărâmat chiliile, construindu-se o nouă clădire cu etaj, în partea dreaptă a bisericii. În anii 60 ai secolului XX mănăstirea a fost restaurată de către Direcţia Monumentelor Istorice. Lucrările de amenajare hidrotehnică a Oltului în zona Cornet ameninţau  vechea ctitorie cu dispariţia, însă s-au găsit soluţiile tehnice corespunzătoare de protejare. 

Fost metoh al Mănăstirii Hurezi, Mănăstirea Antim se află în municipiul Râmnicu-Vâlcea, pe dealul Troianu. Biserica cu hramul Tăierea  Capului Sfântul Ioan Botezătorul, a fost  rectitorită de  Hrisant Penetis, egumenul Mănăstirii Bistriţa, în anul 1840. În secolul al XIX-lea schitul ajunsese la o viaţă monahală prosperă, încât era considerat printre aşezămintele mari ale judeţului. De numele vechiului schit sunt legate evenimentele revoluţionare de la 1848, aici fiind instalată tabăra generalului Gheorghe Magheru.