32 de ani de la trecerea la cele veșnice a Episcopului Iosif Gafton
Episcopul Iosif Gafton rămâne o personalitate importantă în istoria Eparhiei Râmnicului prin ampla activitate pastoral-misionară desfășurată într-o perioadă nu tocmai ușoară pentru Biserica Ortodoxă Română.
S-a născut la 5 decembrie 1896, în localitatea Puțeni (azi Valea Mărului), județul Galați, în familia preotului Gheorghe Gafton și a preotesei Ana, care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu 12 copii. A absolvit Seminarul teologic din Galați în anul 1920, iar între anii 1920 și 1924 a urmat cursurile Facultății de Teologie din București. Între anii 1925 și 1951, a slujit ca preot în parohia Rotari, din județul Prahova, iar în anul 1935 a fost numit slujitor la biserica „Sfânta Ecaterina” din București, unde a rămas până în 1943, din 1942 până în 1943 îndeplinind și funcția de consilier referent-cultural la Arhiepiscopia Bucureștilor.
Rămas văduv, în anul 1942 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț, cu numele Iosif, și hirotesit protosinghel. La 3 decembrie 1943, Sfântul Sinod l-a ales în demnitatea de Episcop Vicar Patriarhal, cu titlul „Sinaitul” fiind hirotonit pe 19 decembrie. La 15 ianuarie 1944 a fost ales episcop al Argeșului și înscăunat pe 21 mai 1944, iar din octombrie 1947 până în februarie 1948, datorită stării de sănătate precară a patriarhului Nicodim, devine girant al treburilor Patriarhiei, din 11 martie 1948 până la începutul anului 1949 conducând și Eparhia Râmnicului.
În urma noilor arondări ale eparhiilor, în februarie 1949, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales Episcop al Episcopiei RâmnicuIui și Argeșului, fiind instalat la Râmnic la data de 27 martie 1949, unde a păstorit până la moarte. În februarie 1945 a condus delegația Bisericii noastre la alegerea și înscăunarea patriarhului Alexei al Moscovei și a fost membru în delegația sinodală care a vizitat Patriarhia Ecumenică în anul 1968.
Pe parcursul păstoririi sale în Episcopia RâmnicuIui și Argeșului, Episcopul Iosif a fost preocupat de restaurarea monumentelor istorice-bisericești din eparhie, de valorificarea patrimoniului cultural-artistic și de ridicarea de noi locașuri de închinare sau de refacerea celor existente. A publicat broșuri de zidire sufletească pentru credincioși, articole, pastorale și predici în periodicele bisericești, fiind un apreciat predicator și misionar.
A trecut la Domnul la data de 9 iunie 1984, la Râmnicu Vâlcea.
