Sărbătorirea Zilei Imnului Național la Râmnicu-Vâlcea

Cu acest prilej, la Ramnicu Valcea au fost organizate o serie de manifestări culturale au amintit contextul istoric și data la care, în anul 1848, „Deșteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu-Vâlcea.

La ședința festivă a Consiliului Local al Municipiului Râmnicu-Vâlcea, la care au participat reprezentanții autorităților locale și de stat, precum și delegațiile străine din Krusevac – Serbia și Kromeriz – Cehia, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului a transmis un cuvânt de binecuvântare, intitulat Imnul Național – crez al neamului românesc, cuvânt ce a fost rostit de către Părintele Consilier Ștefan Zară.

„Identitatea unui popor – sublinia Înaltpreasfinția Sa - este reflectată, fără doar și poate, de anumite simboluri, printre care sunt: imnul național, drapelul și stema țării. Istoria imnului național ”Deșteaptă-te române” este atât de zbuciumată, pe cât este și a fost întreaga existență a neamului nostru. Intonarea acestui cântec, care acum este Imnul național al României, a fost interzisă în perioada comunistă, considerându-se că o redeșteptare națională este o uneltire împotriva Statului Român, și implicit a partidului stat. Versurile cântecului Deșteaptă-te române intonat de revoluționarii din 1989 au devenit, pe drept, începând cu anul 1990, versurile Imnului național, exprimând în chip admirabil aspirațiile poporului român și fiind, în același timp,  o adevărată mărturisire a valorilor tradiționale ale poporului nostru.

Strofele Imnului Național, „Deșteaptă-te române”, intonat pentru prima dată la 29 iulie 1848 în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, de un grup de tineri, dirijați, se pare, de Anton Pann, în efervescența evenimentelor istorice ale Revoluției de la 1848, i-au făcut pe români în diferite momente de cumpănă să se solidarizeze și să arate că nimic nu este mai presus decât libertatea și credința moștenită de la străbunii conduși de către „preoți, cu crucea-n frunte”. Întotdeauna poporul român a știut că ceea ce conferă durabilitate unui neam este credința în Mântuitorul Iisus Hristos.

Imnul național prin versurile lui, impune o stare de spirit ce a reușit, nu doar o dată, să îi unească pe români în jurul aceleași idei; de la Revoluția din 1848, Războiul de independență, cele două Războaie Mondiale, dar și în Revolta de la Brașov din 15 noiembrie 1987 și mai ales la Revoluția din decembrie 1989, când românii au izbutit să iasă de sub asuprirea regimului ateu comunist, strofele acestui imn au constituit o adevărată deșteptare națională. Timpul ”acum ori niciodată”, afirmat de Imnul național dovedește că în lupta pentru libertatea noastră, pentru eliberarea noastră de „barbarii cei tirani” nu este timp de amânare, spre a nu cădea în ”somnul cel de moarte”. Chipurile personalităților din istoria noastră, precum Domnitorul Binecredincios Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul sau corvineștii, amintiți în Imnul național, devin nu doar modele de urmat, ci, prin acest cântec, chiar contemporani cu noi, ajutându-ne spre ”croirea altei soarte”, a unei patrii demne de înaintașii ei.

Suntem datori să reafirmăm cu tărie în această zi de sărbătoare a neamului românesc că numai valorile tradiționale ale poporului nostru mențin vie ființa națională. Astfel, numai credința marturisită prin fapte, după exemplul înaintașilor noștri, printre care trebuie să îi amintim în primul rând pe Sfinții Martiri Brâncoveni, ocrotitorii eparhiei noastre, este cea care ne sfințește viața și ne face creștini responsabili. Vorbele noastre întotdeauna să fie acoperite cu fapte, căci altfel acestea se devalorizează. Mărturisirea dreptei credințe nu este doar o datorie a preoților, ci a tuturor celor ce au primit botezul în Hristos, astfel fiecare dintre noi trebuie să devină persoane transparente pentru Persoana Mântuitorului Iisus Hristos: în cuvintele noastre, dar mai ales în purtarea noastră trebuie să Se vadă Hristos Domnul ca fundament al vieții noastre.

Dragostea față de Biserica Ortodoxă și de slujitorii ei a fost o permanentă în cursul istoriei neamului nostru, căci aceștia sunt slujitori atât ai lui Dumnezeu, cât și ai oamenilor. Întregul demers al unora dintre contemporani de a denigra Biserica lui Hristos nu este altceva decât o încercare de demolare a ființei noastre naționale, căci numai Biserica și credința au fost cele care ne-au ținut uniți în cursul istoriei și ne-au dat putere să trecem peste toate încercările neamului nostru. Demersul acesta de distrugere a valorilor tradiționale, după cum vedem, este concertat și spre dărâmarea familiei și a valorilor vieții: divorțul, avortul, căsătoria de probă, căsătoria homosexuală, devin astfel nu numai răni ale familiei, ci, mai mult, răni pline de durere ale neamului nostru. Datori suntem noi cei de astăzi să apărăm valorile tradiționale ale neamului nostru, pentru că, dacă nu o vom face, vom fi vinovați în fața copiilor noștri de dezumanizarea la care îi supunem.

Acum, la această zi de sărbătoare pentru întreaga noastră patrie, și noi locuitorii urbei în care pentru prima dată s-a cântat Imnul național, trebuie să arătăm că suntem vrednici de înaintașii noștri, că purtăm de grijă cum se cuvine de moștenirea pe care am primit-o de la aceștia și să arătăm că patria, neamul și credința se iubește nu doar la festivități, ci în fiecare clipă, până în veci. Să nu fim patrioți de paradă, ci iubitori de patrie din convingere și să mărturism prin fapte iubirea noastră.

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți să avem „viața-n libertate” veșnic”.

Ceremonia a continuat cu o procesiune solemnă  pe traseul: Primaria Municipiului Ramnicu-Valcea, Biserica „Toți Sfinții”, Casa Memorială „Anton Pann” și Parcul Zăvoi unde a fost săvârșită slujba de Te Deum de către un sobor de preoti si diaconi, după care au urmat alocuțiuni din partea oficialităților și intonarea imnului Deșteaptă-te, române! de către Corul Academic Euphonia al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu-Vâlcea.