„Sfinții Trei Ierarhi, acești mari dascăli ai lumii, ne încredințează că este necesară învățarea prin adâncirea minții către cele dumnezeiești”
„Sfinții Trei Ierarhi au studiat cu cei mai renumiți dascăli de retorică și filozofie ai vremii, însă în Școala Duhului au dobândit vedere duhovnicească, adâncindu-și mintea în trăirea rugăciunii neîncetate. De aceea, scrierile lor oferă mărturia autentică a întâlnirii și comuniunii omului cu Dumnezeu, definind, de altfel, relația strânsă între rugăciune și teologie, pentru că teologia trebuie să fie rugătoare, iar rugăciunea în sine trebuie să devină teologie, spre a ajunge la credinţa desăvârşită”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Mănăstirea Berislăvești.
Chiriarhul Râmnicului a accentuat că „la școala Duhului Sfânt poate învăța orice creștin, iar chipurile duhovnicești ale Sfintelor Emilia, Nona și Antuza ne descoperă că familiile în care s-au născut acești sfinți au trăit cuvintele lui Dumnezeu nu într-un mod nostalgic sau sentimental, ci ca pe adevărata viață, ca o împărtășire din lumina credinței.
Evlavia și râvna pentru cunoașterea lui Dumnezeu au sporit în perioada studiilor, deși dascălii lor nu erau creștini. Acest fapt a fost posibil pentru că Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur nu au neglijat rugăciunea, nu s-au îndepărtat de viața virtuoasă, ci au experimentat bucuria împlinirii faptei de milostenie, și aceasta într-un mod smerit, nu spre slava lor, ci spre slava lui Dumnezeu. De altfel, în scrierile lor suntem încredințați că nu putem săvârși nimic în mod complet, plin, întreg sau desăvârșit, fără ajutorul lui Dumnezeu. Toate faptele vieții noastre sunt împliniri, făptuiri sau faceri, în timp ce plinirea sau desăvârșirea acestora nu se poate realiza decât în și prin lucrarea Duhului Sfânt în noi. De aceea, s-au rugat ca Dumnezeu să înveșmânteze inimile lor cu harul dumnezeiesc, ajungând la trăirea vederii şi contemplării lui Dumnezeu, cea mai presus de simţuri şi de minte. În felul acesta au putut vorbi și scrie despre tainele necuprinse de minte ale Sfintei Treimi într-o perioadă în care învățătura despre dumnezeirea Duhului Sfânt era contestată de ereticii pnevmatomahi.
Învățăturile lor au dat mărturie că „în toate Îl văd și se bucură de Acela Care este infinit mai presus de toate și totuși transformă totul în experiența, bucuria și deplinătatea Prezenței Sale celei adevărate”. Prin tainica Lui sălășluire, Duhul Sfânt așază în mintea omului daruri precum credința, înțelepciunea și cunoașterea adevărului. Și, cu adevărat, mulțime de dumnezeiești daruri au rodit în sufletele lor, iar faptele de milostenie săvârșite, așezămintele de îngrijire a celor năpăstuiți pe care le-au înființat și patronat, tratatele de teologie pe care le-au alcătuit, înveșmântate în smerita cugetare, i-au așezat în comunine cu Dumnezeu și cu sfinții.
Ei sunt aceia care s-au desfătat şi s-au bucurat în chip vădit în Duh de lucrurile ce sunt mai presus de minte şi cu totul dincolo de înţelegere, dar și învățători ai noștri în cele duhovnicești, arătând că, înainte de toate, trebuie căutată Împărăția lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
