Sărbătorirea Sfinților Martiri Brâncoveni la Mănăstirea Hurezi
Ctitoria Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Hurezi, a îmbrăcat astăzi, 16 august 2016, straie de sărbătoare. În dimineața acestei zile, curtea mănăstirii s-a umplut de credincioșii și pelerinii care au venit să-i cinstească pe Sfinții Martiri Brâncoveni, cei care, prin moarte martirică, au dobândit cununa sfințeniei, însă au rămas în evlavia poporul și ca jertfelnici domnitori, iubitori de neam și de cultură, ctitori de conștiință națională care au ajutat și celelalte provincii românești.
Solemnitatea sărbătorii a fost dată de săvârșirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură adresat celor care au participat la sărbătorirea Sfinților Brâncoveni, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a subliniat că Sfântul Constantin Brâncoveanu „a domnit în momente grele, când imperii vecine țării noastre doreau să cotropească pământul, credința și poporul nostru. El a stat ca un stâlp de nădejde cu rugăciunea, cu mintea spre ceruri, iar cu mâinile a lucrat permanent pentru statornicia credincioșilor în dreapta credință.
În felul acesta, el și-a alcătuit un chip frumos, un chip duhovnicesc, pentru că de felul cum privim noi spre Dumnezeu și cum ne pregătim, în așa fel noi vom străluci. Cu cât omul se pregătește mai mult, cu atât își alcătuiește viața sa în așa fel încât să se asemene cu a sfinților din ceruri. Cu cât suntem mai conștienți de slava pe care o purtăm, cu atât ne dăm seama de responsabilitatea pe care o avem înaintea lui Dumnezeu.
Sfântul Constantin Brâncoveanu și-a educat fiii, i-a pregătit încă din copilărie să ajungă sfetnici în ceruri. După mintea omenească, ar fi trebuit ca fiii săi să urmeze la tron tatălui lor, însă Dumnezeu a ales altceva, mult mai de preț, și i-a luat pentru ca nu cumva răutatea să întunece mintea lor.
Sfinții Brâncoveni au fost luminați de Sfântul Duh, au fost întăriți în momentul în care Dumnezeu i-a chemat și s-au arătat grâu bineplăcut lui Dumnezeu întocmai ca Sfântul Ignatie care a sfârșit ca martir. Au fost duși la Constantinopol, iar acolo, în cetatea bizantină, au dat mărturie înaintea lumii, nu doar a păgânilor. Sfinții martiri au învățat că de toate te poți lepăda, numai de Dumnezeu, nu. Te poți lepăda de popor, te poți lepăda de mărire deșartă, te poți lepăda de demnitate, de toate te poți lepăda, în afară de Dumnezeu. Dacă am pierdut pe Dumnezeu, am pierdut totul, după cum ne învață Mântuitorul Iisus Hristos: „cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui” (Marcu 8, 35).
Voievodul cel tare, atât de lăudat de sfetnici, de apropiați, ovaționat de popor și de alții, ajunge în mâinile păgânilor. Cu toate acestea, demnitatea Sfântului Constantin n-a cedat.
Momentul sfânt și final este încununarea operei. Momentul martiriului este sărbătoarea, deși aceasta este plină de lacrimi, de durere, de suspin, de străpungeri până la moarte. Nu este ușor să-ți vezi copiii cu capetele tăiate în fața ta. Trebuie să ai o voință de fier și o credință mai tare decât diamantul. Trebuie să fii cu adevărat pregătit și cu o atât de mare nădejde că Dumnezeu îți dă putere să treci peste aceste lucruri, și nu numai, ca din această vistierie de credință și de putere să dai și celor de lângă tine. Aceste lucruri le cunoștea Sfântul Voievod din viețile de sfinți pe care le asculta în mănăstiri, atunci când le vizita și locuia vremelnic. Știa câți au murit și câți și-au dat vărsat sângele ca să primească fericirea cea veșnică în împărăția lui Dumnezeu.
Sfințenia însă depășea întotdeauna logica omenească. Omul alege ca pentru viața lui Dumnezeu să-și piardă viața biologică. Sfinții martiri au ales calea cea bună, au ales pe Mântuitorul Iisus Hristos și au arătat că sunt oameni adevărați, oameni care gândesc nu la spațiul acesta trecător și la limitele acestea ale timpului.
Sfinții Brâncoveni au arătat că sunt înțelepții lumii care vorbesc prin faptele lor despre o realitate sădită de fapt în inima noastră, dar de care nu luăm aminte întotdeauna. Dacă ar fi să fim triști în momentul acesta, nu pentru Sfinții Brâncoveni ar trebui, ci pentru cei care i-au martirizat și pentru cei care au asistat la această priveliște nedreaptă.
Sfinții Martiri Brâncoveni au urmat Mântuitorului și n-au greșit, pentru că Dumnezeu i-a ales să devină exemple și modele pentru noi românii. Ei sunt învățătorii noștri care ne urcă de pe o treaptă pe alta, ca să ajungem la împărăția cerurilor”, a arătat Înaltpreasfinția Sa.
