„Mântuitorul Hristos S-a făcut pildă a smereniei, spre a-i face pe oameni fii ai lui Dumnezeu şi părtaşi la nemurirea cea dumnezeiască”
„Ziua Intrării Domnului în Ierusalim este drumul Său spre Sfintele Pătimiri, este „începutul crucii” pe care Fiul lui Dumnezeu Și-a asumat-o spre a-i face pe oameni fii ai lui Dumnezeu şi părtaşi la nemurirea cea dumnezeiască, de care ne vom încredința în mod duhovnicesc și în zilele următoare, prelungindu-se până pe Golgota și chiar până în străfundurile cele mai de jos ale iadului unde Mântuitorul Hristos a ajuns prin moarte”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 17 aprilie, la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.
„De bună voie, Domnul S-a făcut pildă a smereniei și merge către patimă, spre a deveni începător şi chezaş al învierii şi al vieţii celei veşnice, risipind deznădejdea noastră.
Intrarea Domnului în Ierusalim a fost prezisă cu multe veacuri înainte de către prooroci (Isaia LXII, 11), îndeosebi de proorocul Zaharia, prin cuvintele: ‘Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei’ (Zaharia IX, 9).
Și, într-adevăr, „mulţimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”.
Deși triumfală, Intrarea Domnului Hristos în Ierusalim nu a descoperit în inimile celor prezenți sensul duhovnicesc al acesteia, pe care Sfinții Apostoli și ucenicii îl vor înțelege după Înviere și, de aceea, suntem chemați să avem privirea aţintită către Împărăţia lui Dumnezeu, spre a nu-L alunga pe Hristos Domnul din inimile noastre, pentru ca și Domnul să ne întâmpine în Ierusalimul ceresc, în care ni se va da „cu bogăţie intrarea în veşnica Împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Hristos” (II Petru I, 11).
Purtăm ramurile de salcie şi flori în mână drept semne ale biruinţei asupra ispitelor ce vin din biruinţa lui Hristos asupra morţii lui Lazăr, înviat a patra zi şi din biruinţa lui Hristos asupra propriei morţi”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
