„Maica Domnului este tezaur al darurilor dumnezeiești”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Paraclisul Arhiepiscopal „Buna Vestire”
„În planul iconomiei mântuirii, Maica Domnului este cea în care și prin care se împlinește planul lui Dumnezeu. Toate tainele dumnezeiești se petrec prin Ea, fiind mijlocitoare și Biserică Sfântă. Pentru Sfântul Proclu, Maica Domnului este comoara nepătată a fecioriei, raiul duhovnicesc, care a adus pe al doilea Adam, lucrătoarea unirii celor două firi, mijlocitoarea mântuirii, cămara de nuntă în care Cuvântul Și-a gătit Trup, rugul cel nears care nu a fost ars de focul cel dumnezeiesc, lumina cea adevărată Care a născut pe Cel Unul-Născut cu trup, Cel ce este peste heruvimi, lână rourată de picăturile cerești, cu care Stăpânul își îmbracă turma Sa”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Paraclisul Arhiepiscopal „Buna Vestire”.
„Praznicul Bunei Vestiri ne oferă înțelegerea dogmatică a iconomiei mântuirii. Prin cuvântul Fecioarei se descoperă sensul și vocația umanității, de a primi prin credință hotărârea lui Dumnezeu. Maica Domnului ne face posibilă vederea Cuvântului, iar în istorie L-a făcut văzut pe Cel nevăzut, fiind cea care a împlinit în mod desăvârșit chemarea lui Dumnezeu la sfințenie a naturii umane. Sfântul Macarie Egipteanul sublinia că înomenirea Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi aduce bucurie veșnică lumii: „Și întristarea care cuprinde bucuria lumii se desființează, iar harul Domnului face sufletul să împărățească cu El în vecii nesfârșiți” .
Maica Domnului s-a făcut pe sine purtătoare a iubirii milostive a lui Dumnezeu față de oameni, pentru că, așa cum învață Sfântul Ioan Damaschin, „Însuși Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut ipostasă trupului. Căci Cuvântul dummnezeiesc nu S-a unit cu un trup care exista aparte, mai dinainte, ci locuind în pântecele Sfintei Fecioare, și-a luat, fără ca să fie circumcis în ipostasa Lui, din sângiurile curate ale Pururea Fecioarei, Trup însuflețit cu suflet rațional și cugetător, luând pârga frământăturii omenești și Însuși Cuvântul S-a făcut ipostasa trupului”.
În iconomia mântuirii și îndumnezeirii, Întruparea o așază pe Maica Domnului drept „hotar” între creat și Necreat, astfel încât nimeni nu poate veni la Dumnezeu decât prin Mijlocitorul născut din ea. Viața Bisericii devine transmiterea neîntreruptă a Evangheliei, a Vestei celei Bune că Fiul lui Dumnezeu, luând trup din Fecioara Maria, ne-a adus posibilitatea de a ne uni întru iubire cu Logosul.
Maica Domnului „este la mijloc între Dumnezeu și om - ne încredințează Sfântul Grigorie Palama - fiind un receptacul corporal al plenitudinii divinității [Cf. Col. II,9], precum și generatoare a unei înrudiri cu Dumnezeu pentru toți oamenii”, făcând posibil acest fapt, prin înomenirea Fiului lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
