Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite la Catedrala Arhiepiscopală, începând cu ziua de miercuri din prima săptămână a Postului Mare.
Liturghia Darurilor înainte sfințite are origini străvechi în practica liturgică a Bisericii, dezvoltându-se ca o soluție pentru credincioșii care doreau să se împărtășească în zilele aliturgice din Postul Mare.
Conform hotărârilor Sinodului de la Laodiceea (364-383), în această perioadă, Sfânta Liturghie nu se săvârșea de luni până vineri, iar pomenirea Sfinților Mucenici se făcea doar sâmbăta și duminica. Pentru a menține rânduiala postului și, în același timp, a permite credincioșilor împărtășirea cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului, s-a dezvoltat obiceiul păstrării Darurilor sfințite din Liturghia săvârșită în zilele de sâmbătă și duminică, pentru a fi oferite în zilele aliturgice, în special miercurea și vinerea.
Această rânduială a fost inițial simplă, dar a primit în timp o solemnitate aparte, fiind unită cu slujba Vecerniei. Deși originea exactă a acestei Liturghii nu este certă, se consideră că a apărut în Orient (Ierusalim, Siria sau Bizanț) și s-a conturat între secolele 4-6, fiind atestată pentru prima dată într-o cronică pascală alexandrină din 645.
Consfințirea și generalizarea acestei practici au avut loc în secolul 7, prin Canonul 52 al Sinodului Trulan (692), care prevedea săvârșirea Liturghiei Darurilor în toate zilele Postului Mare, cu excepția sâmbetelor, duminicilor și a praznicului Bunei Vestiri.
Originile
În ceea ce privește autorul acestei Liturghii, tradiția bisericească o atribuie mai multor sfinți, precum Sfântul Iacov, Sfântul Petru, Sfântul Marcu, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Epifanie de Salamina sau Sfântul Gherman I al Constantinopolului.
Tradiția siriană consideră că a fost alcătuită de Patriarhul Sever al Antiohiei, iar cea apuseană o leagă de Sfântul Ioan Damaschin. De asemenea, numeroase manuscrise din secolul 12 îl menționează ca autor pe Sfântul Grigorie cel Mare (Dialogul, însă nu există dovezi istorice clare în acest sens.
Cu toate acestea este posibil ca tradiția atribuirii slujbei Sfântului Grigorie Dialogul să sublinieze o posibilă contribuție a sfântului la sistematizarea în scris a Liturghiei Darurilor înainte sfințite.
În concluzie, Liturghia Darurilor înainte sfințite este rezultatul unei lucrări colective a Tradiției Bisericii, asemenea celorlalte Sfinte Liturghii atribuite Sfinților Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur.
