Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Lumina a venit să aducă lumii vedere”
„Mântuitorul Hristos l-a vindecat pe cel care a înțeles că vederea nu poate fi primită ca act tămăduitor mijlocit de semeni, ci rămâne darul lui Dumnezeu. De aceea, a strigat: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în cuvântul de învățătură rostit la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea, duminică, 23 ianuarie.
„Cerșetorul a întins mâna spre Dumnezeu, iar Mântuitorul Hristos, cunoscând credința puternică a acestuia, i-a împlinit cererea, spunându-i: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!
Fiul lui Dumnezeu era Lumina lumii (Ioan VIII, 12) Care a venit să aducă vederea cunoașterii desăvârșite, pentru că „Dumnezeu este lumină şi niciun întuneric nu este întru El” (I Ioan I, 5).
Lumina credinței strălucea în sufletul orbului care nădăjduia în împlinirea profețiilor privitoare la minunile ce urmau a fi săvârșite de către Mesia și primise în inima sa mărturiile despre cei care fuseseră vindecați de către Domnul Iisus Hristos pe Care, fără ezitare, Îl numește Fiul lui David.
Neputința aceasta fizică, orbirea, nu l-a condus în deznădejde, ci a rămas statornic în credință, cunoscând că proorocii au îndemnat poporul ales să păstreze și să păzească legătura neîntreruptă cu Dumnezeu prin credință și au mustrat „necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la credinţa în Dumnezeu” (Isaia LIX, 13), pentru că necredința umple de amărăciune viața omului, așa cum scrie în Ieremia II, 19: „Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău!”. Pentru orb, credința însemna o nădejde neîndoielnică în cele făgăduite de Dumnezeu.
Lumina lăuntrică a credinței din sufletul orbului, tainică și adâncă, deși nu era sesizabilă pentru cei mulți, a fost cunoscută de Dumnezeu Care l-a eliberat de povara cea trecătoare a nevederii fizice și, totodată, l-a încredințat că darurile lui Dumnezeu sunt veșnice. Mai mult decât atât, vedem că Dumnezeu Se descoperă omului care dorește să-L cunoască. Credința se întemeiază pe voința omului, însă, deopotrivă, este și lucrarea lui Dumnezeu în om, potrivit învățăturii Sfântului Ioan Gură de Aur.
În afara credinței, Mântuitorul Hristos devine „piatră de poticnire şi stâncă de sminteală” (I Petru II, 8).
În rugăciunile Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos este numit Doctorul sufletelor și al trupurilor, dar orice tămăduire este primită de om numai prin credința în El, deși este un dar al lui Dumnezeu”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
