Chiriarhul Râmnicului: „Împărăția lui Dumnezeu se câștigă prin gândul curat, cu inima deschisă către aproapele, prin rugăciune și viață smerită”

Chiriarhul Râmnicului a fost întâmpinat de autoritățile locale și enoriașii parohiei care au participat la Sfânta Liturghie. Biserica parohială cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în anul 1905 de către preotul folclorist Teodor Bălăşel, la înălţarea ei contribuind maiştrii Iosif Bogardo şi Batista Rossi, împreună cu constructorul Basseli Vittorio.

În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a tâlcuit pericopa evanghelică a duminicii (Luca XVIII, 18-27), arătând că „tânărul bogat a venit la Mântuitorul și I-a zis:  „Învăţătorule bune, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”.

Mântuitorul, știind că inima lui își dorește lucrul acesta, îi remintește îndatoririle Legii pe care Moise a lăsat-o poporului lui Israel: „Ştii poruncile: să nu faci desfrânare, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”. Aceste porunci pot fi sintetizate în aceasta „Să iubești pe Dumnezeu din toată inima ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți!”. Nu poți să iubești pe Dumnezeu dacă nu ai grijă de mântuirea sufletului tău, iar față de aproape nu manifești dragoste și nu faci milostenie trupească și sufletească.

Tânărul îi răspunde că „toate acestea le-am păzit din tinereţile mele”, însă, Mântuitorul știind că era legat sufletește de bogăția pe care o avea, îl îndeamnă: „vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează Mie”. Ceea ce Fiul lui Dumnezeu îi descoperă este faptul că păzirea poruncilor constituie începutul urcușului duhovnicesc. Acestora trebuie adăugate milostenia și grija față de apropele, dar și dezlipirea sufletului de bogățiile materiale. Trebuie să avem comoara și inima la cele veșnice și nu la ceva trecător. Comorile pe care furii nu le fură și moliile nu le strică nu sunt altceva decât faptele bune, faptele de milostenie și jertfelnicie față de aproapele. Bogăția în sine nu este un lucru rău, ci sărăcirea sufletului omului bogat care nu mai sesizează lipsurile celor de lângă el, după cum vedem și în Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr.

Nu este însă destul să renunțe la bogății pentru a se desăvârși, ci trebuie să urmeze Mântuitorului, adică să lepede răul și să facă binele.

„Dar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Văzându-l că s-a întristat, Iisus a zis: cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi! Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”.

 Împărăția lui Dumnezeu se câștigă prin gândul curat, cu inima deschisă către aproapele, prin rugăciune și viață smerită.

În finalul pericopei evanghelice vedem cum Mântuitorul i-a mângâiat pe cei ale căror inimi erau tulburate și i-a înălțat prin cuvintele Sale: „cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”, punând accentul pe puterea lui Dumnezeu și, astfel, sporindu-le credința.

Evanghelia de astăzi ne învață că trebuie să căutăm împărăția lui Dumnezeu, să împlinim poruncile și să nu lăsăm inima noastră să se lipească de cele pământești, negândind că suntem datori să-L urmăm pe Dumnezeu”, a preciazat Înaltpreasfinția Sa.