Binecuvântare arhierească pentru obștea Mănăstirii Sărăcinești

Credincioşii din localităţile aflate în apropierea mănăstirii, dar şi pelerini din alte părţi ale ţării au participat la Sfânta Liturghie arhierească.

Chiriarhul Râmnicului a vorbit în cuvântul de învățătură despre Sfântul Grigorie Palama care vedea în monahism o formă de slujire profetică pe care o cunoştea Biserica primară și a subliniat că cel ce alege calea monahală este „întreg al lui Dumnezeu şi trebuie să se străduiască să se lipească de Dumnezeu printr-o iubire desăvârşită, şezând lângă El încă toată viaţa, anticipând viaţa viitoare şi vieţuind ca un înger al lui Dumnezeu pe pământ”.

Mănăstirea Sărăcinești

Lângă confluența râului Olănești cu râul Cheia, la o distanță de 12 km de Râmnicul Vâlcea, în mijlocul satului Valea Cheii (numit până în 1964 Sărăcinești), dăinuie în urma vitregiilor atâtor veacuri Mănăstirea Sărăcinești, având hramul ”Adormirea Maicii Domnului”.

Vechiul schit Sărăcinești a fost atestat pentru prima dată într-un document din 1437, ce purta pecetea voievodului Vlad Dracul. Însă bazându-se pe acest act, istoricul Constantin C. Giurescu a emis ipoteza, reafirmată în ultima ediție a sintezei ”Istoria românilor”, că schitul a existat după toate probabilitățile și în timpul lui Mircea Cel Bătrân.

Actuala mănăstire a fost întemeiată în urma unui act de învoială din 1687, între monahia Marta (sora răposatului comis Tănasie Sărăcinescul) și fiul ei Tănasie Păușescu, cu Episcopul Ștefan al Râmnicului. De altfel, mănăstirea a fost începută de fratele acesteia, Tănasie Sărăcinescul, însă urmașii neavând puterea de a-i continua opera, se vor adresa episcopului Ștefan: ”ca să facă sfinția voastră această mănăstire la satul Sărăcinești, din pajiște, biserică și cu toată podoaba ei și chilii împrejurul mănăstirii”.

Biserica a fost terminată în anul 1688, la sfârșitul domniei lui Șerban Cantacuzino, de către episcopul Ștefan. Acesta s-a retras din scaunul arhieresc și se face schimnic în ctitoria sa, cu numele de Sava. A murit în anul 1693, fără a-și putea desăvârși opera, lăsând-o nepictată.  Conform dorinței, va fi înmormântat în tinda ctitoriei sale.

În anul 1960, după aplicarea Decretului nr.410, Mănăstirea Sărăcinești a fost desființată. Clădiriile au fost preluate abuziv de către Administrația Publică de Stat, devenind cămin pentru bâtrâni, perioadă în care au fost grav degradate.

În anul 1991, Sfântul Sinod a hotărât reînființarea Mănăstirii Sărăcinești. În anul  2008 a fost posibilă revenirea imobilelor-construcții în patrimoniul sfintei mănăstiri și redeschiderea acesteia.

În prezent, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Mănăstirea Sărăcinești adăpostește o tânără obște de maici.