Rugăciunea părintelui la moartea fiului sau a fiicei

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu cel milostiv şi Preabun! Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere al robului Tău Iacob, care jelind pe fiul său Iosif zicea: „Plângând mă voi coborâ în locuinţa morţilor la fiul meu”. Tu Însuţi, îndurate Doamne, Cel ce ai dat mângâiere lui David, împăratul şi proorocul, care odinioară se tânguia zicând: „Abesalom, fiul meu, fiul meu Abesalom ! Mai bine muream eu pentru tine ! Eu, pentru tine, Abesaloame, fiul meu ! fiul meu !”.  Iar dumnezeiescul Tău Fiu şi Mântuitorul nostru, din mare milostivire pentru durerea de părinte, a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, şi cu aceeaşi milă şi îndurare a tămăduit pe fiica femeii cananeence. Însuţi, Preabunule şi milostive Stăpâne, caută din cer şi vezi durerea inimii unui părinte, care îşi vede astăzi răpită o mare nădejde a vieţii sale, căci şi în viaţa cea dreaptă şi bună a fiului meu (a fiicei mele) nădăjduiam eu să proslăvesc, după cuviinţă, puterea, înţelepciunea, bunătatea şi sfânt numele Tău, dar în faţa tainelor nepătrunse pe care numai Tu singur le cunoşti, gândul meu se îndreaptă la rugăciunea cea fierbinte pe care, înaintea sfintelor Sale patimi, Ţi-a înălţat-o în grădina Ghetsimani iubitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Părinte, de este cu putinţă, treacă de la Mine acest pahar !”. Şi, ca şi El, plecându-mi capul strig astăzi către tine: „Doamne, fie voia Ta!”. Asemenea, ca şi oarecând dreptul Iov la vestea morţii fiilor şi a fiicelor sale, cu umilinţă grăiesc şi mărturisesc: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”. Zdrobit de durere, dar cu neclintită credinţă în Tine şi în tainele cele nepătrunse, cer în această clipă milostivirea şi îndurarea Ta, Doamne!

Dă-i, Doamne, sufletului său (ei) uşurare şi iertare de toate greşalele ce a săvârşit: cu lucrul, cu cuvântul sau cu gândul şi îl (o) aşează pe el (ea), în locul de fericire veşnică, dimpreună cu sfinţii Tăi îngeri, pentru că acolo, la vremea cea hotărâtă de Tine, să-l (o) pot găsi şi împreună să cântăm slava Ta cea necuprinsă. Că Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni şi Ţie slavă şi mulţumită şi închinare înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.