„Cel Ce a intrat în Ierusalim șezând pe asin este Același Care șade pe heruvimi”, a spus Chiriarhul Râmnicului la Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
„Dacă Mântuitorul Hristos, Cel slăvit de îngeri, nu S-a rușinat de smerenia asinului, atunci și omul este chemat să înțeleagă că trebuie să-L întâmpine nu doar exterior, ci prin curățirea inimii și prin înnoirea vieții. Smerenia Fiului lui Dumnezeu este formă a iubirii, prin care Dumnezeu Se face accesibil omului și îl ridică la comuniune”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în Duminica Floriilor la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „Mântuitorul Hristos Se descoperă poporului din Ierusalim nu în strălucirea puterii, cum acela dorea, ci în blândețea firii asumate. Cel Ce a intrat în Ierusalim șezând pe asin este Același Care șade pe heruvimi.
Oamenii L-au aclamat prin cuvintele: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului», însă acestea erau expresia unei credințe încă nedesăvârșite, ușor schimbătoare, pentru că, remarca Sfântul Ioan Gură de Aur, «aceia care astăzi Îl numesc Împărat, peste câteva zile vor striga: Răstignește-L! Astfel este firea omului, dacă nu se întemeiază pe virtute».
Înțelegem, așadar, că omul trebuie să se facă locaș al prezenței lui Dumnezeu, pentru a-L putea întâmpina pe Mântuitorul Hristos. De aceea, fiecare credincios este chemat să devină chip al sfințeniei, asumându-și, prin smerenie și credință, drumul care duce de la entuziasmul exterior la comuniunea interioară autentică cu Dumnezeu.
Intrarea Domnului în Ierusalim era, de fapt, începutul drumului spre jertfă: «El intră în Ierusalim știind cele ce aveau să vină asupra Lui, arătându-Se pe Sine Stăpân al morții și nu rob al ei», învață Sfântul Chiril al Alexandriei. Domnul Hristos merge de bunăvoie către patima Sa pentru a ridica firea omenească din stăpânirea morții.
În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa a privit acest drum ca o pedagogie divină: «Cel ce Se apropie de patimă învață pe om cum să biruiască frica de moarte». Așadar, Cel Ce a venit să pătimească a îmbrăcat slava smereniei, ca prin rănile Sale să vindece rănile firii omenești căzute prin neascultarea lui Adam.
Totodată, Intrarea Domnului în Ierusalim deschide un parcurs liturgic și duhovnicesc care culminează cu Jertfa pe Cruce și Învierea. Domnul Hristos merge spre Patimă de bunăvoie, ca prin Învierea Sa să ne facă părtași vieții veșnice”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
