Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Unde este smerenie, acolo se revarsă harul dumnezeiesc.”
„Starea inimii și smerenia lăuntrică determină îndreptățirea omului. Virtutea exterioară lipsită de smerenie devine prilej de cădere, iar Legea, în loc să conducă la Dumnezeu, se transformă într-un instrument al autojustificării”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 1 februarie, la Mănăstirea „Sfântul Antim” din Râmnicu Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că în Pilda Vameșului și a Fariseului „nu păcatul l-a pierdut pe fariseu, ci virtutea lipsită de smerenie”.
Fariseul nu cere nimic, nu se roagă cu adevărat, ci se laudă, dobândind nu îndreptarea, ci osândirea sa. Mândria fariseului constă nu doar în disprețul față de vameș, ci și în atribuirea propriei dreptăți sieși, nu harului dumnezeiesc. De aceea învață Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Când mintea se vede pe sine dreaptă, ea s-a despărțit deja de Dumnezeu, chiar dacă faptele par a fi bune”.
Pe cealaltă parte, vameșul nu invocă nicio faptă bună. Rugăciunea lui este scurtă, dar plină de adevăr: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” (Luca XVIII, 13). Vameșul s-a rugat prin cuvinte puține, dar cu multă zdrobire de inimă, iar aceasta a cântărit mult înaintea lui Dumnezeu, pentru că unde este smerenie, acolo se revarsă harul dumnezeiesc, iar unde este mândrie, chiar și virtutea se usucă.
Prin smerenie, vameșul se deschide lucrării harului, iar această deschidere îl îndreptățește înaintea lui Dumnezeu -- nu prin merite, ci prin pocăință. Înțelegem din Pilda fariseului și a vameșului că mândria, chiar atunci când se sprijină pe fapte bune, devine obstacol în calea mântuirii, în timp ce smerenia, chiar din adâncul păcatului, devine „ușa Împărăției”, după cum aprecia Sfântul Ioan Scărarul.
Astfel, adevărata viață duhovnicească nu începe cu enumerarea virtuților, ci cu recunoașterea păcătoșeniei proprii și cu strigătul smerit către mila lui Dumnezeu.
Harul dumnezeiesc se împărtășește acolo unde există adevăr despre sine, pe când mândria face imposibilă comuniunea cu Dumnezeu. „Cel ce face binele pentru sine și nu pentru Dumnezeu a pierdut deja binele, chiar dacă îl arată în fapte”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Așadar, la începutul perioadei Triodului, ne încredințăm că numai prin smerenie virtuțile devin transparente față de lucrarea harului și conduc persoana umană spre comuniunea deplină cu Dumnezeu”, a spus Chiriarhul Râmnicului.
În aceeași zi, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie l-a instalat pe părintele ieromonah Dimitrie Neacșa ca stareț al obștii monahale.
