Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a sfințit noua capelă de pe Capela

După înconjurarea lăcașului de rugăciune, stropirea cu agheasmă și ungerea cu Sfântul și Marele Mir, a urmat rânduiala din interior, care a cuprins așezarea moaștelor în piciorul Sfintei Mese și pecetluirea acesteia, fiind împodobită și pregătită pentru sfintele slujbe. De asemenea, au fost sfințite icoanele de pe catapeteasmă.

La finalul slujbei de sfințire, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a reliefat: „Ctitorirea acestei biserici reprezintă mărturia evlaviei şi a credinţei vii şi jertfelnice, și chemarea la sfinţirea vieţii, ca înnoire a omului după chipul Fiului lui Dumnezeu, Cel Înviat din morți, pentru ca Însuși Domnul să Se sălășluiască în viaţa noastră (Galateni II, 20). Totodată, potrivit lucru era aproape de locul în care, în veacul al XIV-lea, voievodul Dan al II-lea ctitorise locaș de închinare Domnului, o mică bisericuță de lemn, să fie ridicată această „Casă a lui Dumnezeu”, adevărată „Poartă a Cerului”.

În anul 1503, atunci când a fost înființată Episcopia Râmnicului Noul Severin, Sfântul Ierarh Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, a dorit ca așezarea Centrului Eparhial să fie făcută într-un spațiu al rugăciunii, potrivit cu statura duhovnicească a întâiului episcop al acestei Eparhii, Sfântul Ierarh Maxim Brancovici, dar și ca o recunoaștere a unei intense activități duhovnicești și culturale, în duh isihast, pe care mănăstirea, aflată atunci într-un loc retras de zbuciumul cetății, o desfășura. De altfel, viața duhovnicească a ierarhilor râmniceni din veacul al XVI-lea rămâne mărturia prezenței acestora într-un centru spiritual cu o intensă trăire, care, în felul acesta, a putut îndruma activitatea mănăstirilor și schiturilor în cea mai întinsă eparhie din țară.  Potrivit tradiției marilor lavre, pe lângă biserica mare, în fiecare mănăstire  erau ctitorite paraclise, schituri și bolnițe, în care slujeau monahii isihaști. Astfel, dealul împădurit din partea de apus a orașului rămâne locul în care au sihăstrit monahi cu viață sfântă, care au construit troițe și biserici de lemn. Dealul a fost cunoscut ca „al bisericuței”, însă, mai târziu, a rămas în conștiința publică drept „Capela”.

În locul bisericii de lemn, ctitorită de călugării isihaști, în anii 1745-1746, episcopul Climent a construit Biserica „Adormirea Maicii Domnului” ceva mai jos, în apropierea chiliilor. Vitregia vremurilor a șters urma vechii bisericuțe de lemn de pe deal, iar în contextul neprielnic al secularizării și apoi al Decretului 410, acel locaș nu a fost reconstruit.

Astfel, ca o firească reparație morală ce reabilitează după 250 de ani identitatea spirituală a acestui spațiu, a fost construită biserica cu hramurile Acoperământul Maicii Domnului și Sfântul Apostol Iacob cel Mare. Spre amintirea primului lăcaș de cult din acest binecuvântat spațiu, biserica a fost construită din lemn, după modelul aceleia de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. 

Totodată, biserica înlocuiește și capela construită mai sus, pe acest deal, în secolul al XVIII-lea, de la care dealul și-a luat numele, devenind noua capelă de pe Capela”, a spus Chiriarhul Râmnicului.

cu hramurile Acoperământul Maicii Domnului și Sfântul Apostol Iacob cel Mare,