Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Faptele și minunile săvârșite de Sfântul Nicolae au iradiat în inimile multora lumina credinței”
„Milostenia săvârșită de Sfântul Ierarh Nicolae a fost plăcută lui Dumnezeu pentru că izvora din blândețea sufletului său, din dragostea sinceră față de săraci, mângâind neputințele tuturor”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie Arhiepiscopul Râmnicului, la hramul istoric al Catedralei Arhiepiscopale din Râmnicu-Vâlcea.
La începutul cuvântului de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a evocat cinstirea deosebită de care s-a bucurat Sfântul Ierarh Nicolae din partea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, cel care a ctitorit sfântul locaș alături de multe așezăminte care susțineau activitatea filantropică și educațională a Bisericii.
Chiriarhul Râmnicului a evidențiat apoi faptul că „Sfântul Nicolae este cunoscut în tradiția Bisericii ca fiind chip al blândeții, virtute pe care a cultivat-o nu dintr-o slăbiciune ori lipsă de autoritate, ci pentru că a dorit să urmeze Mântuitorului Hristos, Care ne îndeamnă: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei XI, 29). Blândețea descoperea liniștea sufletului său și izvora din discernământul și din smerenia cu care săvârșea faptele de milostenie, întru totul bineplăcute lui Dumnezeu. A fost chip al smereniei și al blândeții, înțelegând darurile sufletești și materiale ca mijloace de slujire a semenilor, pentru ca aceștia să se ferească de păcat și să crească în virtute, nelăsând să se întiprească în inimile fiilor săi duhovnicești nicio umbră de îndoială față de iubirea milostivă a lui Dumnezeu.
Faptele și minunile săvârșite de Sfântul Nicolae au iradiat în inimile multora lumina credinței și iubirea milostivă a lui Dumnezeu, Care „este minunat întru sfinții Săi” (Psalmul LXVII, 36). A dorit Sfântul Nicolae să dobândească virtutea blândeții pentru a se asemăna Domnului și pentru a-i căluzi pe ceilalți spre bucuria comuniunii veșnice.
A fost cu adevărat „chip al blândeții”, întru totul iertător, dar neînduplecat în ceea ce privește păstrarea dreptei credințe și îl descoperim la Sinodul I Ecumenic de la Niceea drept unul dintre cei mai înflăcărați apărători ai Ortodoxiei, cu o atitudine curajoasă în fața Sfântului Împărat Constantin cel Mare și a celorlalți Părinți care participau acolo. Sfântul Ierarh Nicolae, cel care se ruga pentru cei care îl nedreptățeau și se purta cu blândețe față de toți, nu a răbdat vicleșugul lui Arie și, întărit de puterea Duhului Sfânt, nu a pregetat în niciun fel să apere adevărul. Pentru aceasta, sinceritatea, curajul și faptele sale au fost bineplăcute înaintea lui Dumnezeu Care l-a ocrotit pe alesul Său Nicolae.
A câștigat cu sărăcia de bună voie cele bogate ale Împărăției Cerurilor, iar milostenia era lumina sufletului său alături de rugăciune, era ancoră a credinței pentru cei risipiți în valurile deznădejdii și ale însingurării, toiag pentru cei care se clătinau și comoară pentru cei săraci, încât faptele sale erau pricina bucuriei desăvârșite”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.