Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Există o legătură profundă între viața veșnică și împlinirea poruncilor”

„La întrebarea tânărului căruia i se părea că este aproape desăvârşit: „Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” Mântuitorul Hristos a răspuns că trebuie păzească poruncile: „să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu fii martor mincinos; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”, şi a adăugat: „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Ne încredințăm în Sfânta Evanghelie că există o legătură profundă între viața veşnică şi împlinirea poruncilor, iar Sfântul Marcu Ascetul, ne spune că «Domnul Hristos este ascuns în poruncile Sale şi, pe măsură ce noi le vom împlini, Îl vom descoperi». De asemena, Sfântul Grigorie Palama învață că «păzirea poruncilor pricinuieşte curăţirea de patimi şi numai ea ne învredniceşte, potrivit făgăduinţei lui Dumnezeu, de prezenţa, de sălăşluirea şi de arătarea Lui în noi».

Îndemnul Mântuitorului amintea de cuvântul lui Dumnezeu adresat poporului ales prin Moise: „Poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni” (Deuteronom XXX, 16).

Și Sfinților Apostoli și celorlalți ucenici le-a spus Domnul „de Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele” (Ioan XIV, 15), iar aceia au înțeles că „aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat” (I Ioan III, 23-24)“.

Dorind să se îndreptățească înaintea Învățătorului, tânărul spune că „toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?”. Răspunsul Mântuitorului: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te şi vinde-ţi averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi-Mi urmează Mie”, l-a întristat pe tânăr, căci era foarte bogat. Inima îi era alipită de bogăţia lui.  Sfântul Chiril al Alexandriei spune că „trebuie să înțelegem că durerea suferită la lepădarea de cele lumești este aceeași, fie că este vorba de mult sau puțin”.  Întristarea sa ne amintește și de întristarea fariseului  care era mândru în rugăciune, lăudându-se cu nevinovăția sa și mult prea încrezător în mărirea sa.

Împărăția Cerurilor este locul comuniunii oamenilor cu Dumnezeu și cu sfinții, iar comuniunea implică starea de sfințenie și bucurie duhovnicească și nu de întristare.

Întristarea se sălășluiește prin patimile care stăpânesc sufletele acelora care s-au lipit cu tărie de cele pământești și, spune Sfântul Nil Sinaitul, devine „piedică în calea a tot binele”.

După plecarea tânărului, „Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu” (Matei XIX, 23-24), încredințându-i însă în nădejdea că „la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă” (Matei XIX, 26).

Suntem încredințați deopotrivă că mântuirea noastră este primită ca dar de la Dumnezeu, însă trebuie să lucrăm permanent spre a fi tot mai în comuniune cu Acesta”.

Înaltpreasfinția Sa a vorbit și despre bogăția darurilor împărtășite de către Mântuitorul Hristos prin mijlocirile și rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a adresat îndemnul la începutul anului bisericesc și la începutul anului școlar de a spori în viața duhovnicească prin rugăciune și săvârșirea faptelor de milostenie.