Lucrările Cercului pastoral Horezu III la Parohia Cârstănești

După săvârșirea slujbei de Te Deum, părintele Gheorghe Bădiță a susținut comunicarea Cinstirea în Biserică a celor adormiți în Domnul: temeiuri scripturistice, patristice și liturgice, în care a precizat: „obiceiul Bisericii de a face rugăciuni pentru cei adormiți este amintit în scrierile Sfinților Părinți și Scriitorii bisericești încă din secolul II. Un text din lucrarea Constituțiile Apostolice, aparținând secolului IV, se referă la rugăciunile pe care Biserica le aducea pentru cei adormiți: „adunați-vă fără de grijă în cimitire, citind cărțile sfinte și cântând psalmi pentru martirii adormiți și pentru toți sfinții și frații voștri adormiți din veac în Domnul și plăcuta Euharistie, icoana trupului împărătesc al lui Hristos, aduceți-o ca jertfă în bisericile voastre și în cimitire…” (Cartea VI, cap. 30).

Sfântul Chiril al Ierusalimului adeverește aceeași practică a Bisericii: „noi ne rugăm pentru Sfinții Părinți și episcopii adormiți și, în scurt, pentru toți cei mutați înainte de noi, crezând că vor dobândi cel mai mare folos sufletele pentru care se face rugăciunea la jertfa sfântă și preaînfricoșătoare ce este pusă înainte”.

În secolul al XV-lea, Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, explica astfel folosul rugăciunilor și al jertfelor care se aduc pentru cei adormiți: „folosul ce au cei adormiți de la acestea, și pentru aceasta toți trebuie să săvârșească sfintele pomeniri și mai cu seamă Înfricoșătoarea Jertfă, căci pentru aceasta s-au orânduit, fiindcă prin rugăciunile, Liturghiile și milosteniile care se fac, nu numai că se dă iertare de păcate celor ce ar fi păcătuit și ar fi murit în pocăință, dar încă și celor ce au viețuit în bunătate și au luat sfârșit bun li se dăruiește mai mare înălțare întru slava Domnului”, înțelegem din aceasta că pomenirea morților este un act de iubire pentru ei.

Partea a doua a întâlnirii a constituit un bun prilej pentru dezbaterea unor aspecte administrative și misionare din viața parohiilor.