Daruri pentru persoane asistate social din două centre
130 de persoane din două centre sociale din Măciuca și Lungești au fost vizitați luni, 16 decembrie, de preoți de la parohii din cuprinsul Protoieriei Drăgășani. Totodată, beneficiarii celor două centre au primit daruri. Acțiunea socială a fost organizată, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Varsanufie, de Sectorul Social Filantropic al Arhiepiscopiei Râmnicului, prin implicarea financiară a Protoieriei Drăgășani.
Beneficiarii acțiunii social-filantropice au fost 70 de persoane de la Centrul de recuperare și reabilitare neuropsihică Măciuca și 60 de persoane vârstnice de la Centrul de îngrijire și asistență Lungești, aflate în cuprinsul Protoieriei Drăgășani.
Dimpreună cu darurile, care au constat în cărți de rugăciuni, iconițe, fructe și dulciuri, preoții din Corul Sfântul Stelian al Protoieriei Drăgășani le-au încântat sufletele prin transmiterea bucuriei colindelor tradiționale.
La finalul activității social-filantropice, părintele protoiereu le-a vorbit despre rolul încercărilor din viața omului: „De cele mai multe ori, când purtăm o suferință, sau o altă neputință a trupului, ne cuprinde o stare de deznădejde, însă Sfântul Efrem Sirul ne învață că «Dumnezeu de la omul bolnav, două lucruri cere: să mulţumească lui Dumnezeu pentru boală şi să se roage neîncetat». Numai atât. Nu cere post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu culcarea pe jos, nu târzia mâncare, nu uscata mâncare, nu puţina mâncare, nu starea de toată noaptea nu cere de la dânsul nimic, decât aceste două lucruri. De aceea, orice bolnav care crede în Hristos şi are dreapta credinţă, atât trebuie să zică: «Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că-mi dai suferinţă şi certare. Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că mă iubeşti şi mă cerţi», precum şi «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul». Acestea se cer de la tot sufletul, fie bolnav, fie sănătos, dar de la bolnav numaidecât. Că Dumnezeu ştie că trupul se smereşte prin boală şi nu mai trebuie să-l înfrânezi cu postul, cu asprimea, cu cutare; deja trupul este smerit, mai mult decât puterea lui de suferinţă. Şi de aceea se cere osteneala duhului, rugăciunea. De la aceasta nu-i scutit nimeni până la ultima suflare”, a spus părintele protoiereu Daniel Bîrneață.
