Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Credința este legătura vie a omului cu Dumnezeu”

În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a tâlcuit pericopa evanghelică a duminicii, „Vindecarea lunaticului”, arătând că dreapta credință este cea păstrată de la Mântuitorul Hristos prin Sfinții Apostoli și mărturisită continuu de Biserică: „Sfântul Ioan Damaschin ne învață că „auzind dumnezeieștile Scripturi, credem în învățătura Duhului Sfânt. Credința se desăvârșește prin toate cele legiuite de Hristos, este invederată prin fapte, este cucernică și împlinește poruncile Aceluia care ne-a reînnoit. Necredincios este acela care nu crede potrivit Predaniei Bisericii sobornicești sau acela care are părtășie cu diavolul prin fapte urâte”.

Pentru Sfântul Apostol Pavel, „credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evrei XI,1), o arvună a darurilor din împărăția lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu, credința își poate vădi roadele sale, după Sfântul Ioan Gură de Aur: „…strădania omului nu e îndestulătoare, dacă omul nu se bucură de ajutorul cel de sus, însă nu câștigăm nimic de pe urma ajutorului de sus dacă nu ne străduim. Din acestea două se împletește virtutea: din ajutorul cel de sus și din strădania noastră”. De aceea credința se mărturisește în comuniune, în casa lui Dumnezeu. Această comuniune s-a născut la Cina cea de Taină când Mântuitorul a stat împreună cu ucenicii Lui, devenind un model de trăire. După Înviere, ucenicii L-au aștepteptat pe Domnul în foișorul din Ierusalim și tot în comuniune erau Sfinții Apostoli atunci când S-a pogorât Sfântul Duh peste ei și au început să propovăduiască Evanghelia.

Credința trebuie să o mărturisim prin faptele noastre. Mântuitorul spune în pericopa evanghelică: dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă (Matei XVII, 20).

Și Sfântul Apostol Pavel face referire la credința care poate muta munții (I Corinteni 13, 2), însă ne statornicim în credință pentru că devenim părtași la Învierea lui Hristos. Credința este așadar legătura vie a omului cu Dumnezeu, devenind o „putere de legătură care înfăptuieşte unirea desăvârşită, nemijlocită şi mai presus de fire a celui ce crede, cu Dumnezeu Cel crezut”, după cum ne încredințează Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Credința trebuie să fie „lucrătoare prin iubire” (Galateni V,6), iar perioada postului este o perioadă de înnoire, de luminare a sufletului, dar și de mărturisire, prin faptele noastre, a iubirii față de Dumnezeu și față de semenii noștri”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.