Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului: „Să punem viața noastră în mâna lui Dumnezeu, încrezându-ne cu totul în Acesta”

În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte a accentuat importanța asumării Crucii de către fiecare credincios, adică predarea vieții în mâinile lui Hristos.

„Să punem viața noastră în mâna lui Dumnezeu, încrezându-ne cu totul în Acesta. A ne asuma Crucea înseamnă să primim toate neputințele, toate ispitele, toate încercările, toate necazurile vieții, cu aceeași bucurie, conștientizând că toate acestea nu sunt altceva decât întăriri ale propriei persoane spre dobândirea Împărăției lui Dumnezeu”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.

În Duminica a III-a a Postului Mare, Biserica Ortodoxă face pomenirea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, „punând înaintea noastră, spre întărirea întru nevoință, Sfânta Cruce pe care Hristos Domnul S-a răstignit, așa cum spune și  o cântare liturgică de la Vecernia Duminicii de astăzi: Crucea ne întărește întru postire și ne luminează ca să înțelegem urcușul duhovnicesc al întâlnirii noastre cu Dumnezeu în Lumina Învierii. Perioada aceasta a postului este o călătorie, așa cum ne învață dumnezeieștii părinți, un urcuș către sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Acest mare praznic al Bisericii noastre este precedat de șase duminici, iar fiecare duminică poartă numele fie al unui sfânt, fie al unui eveniment important din istoria mântuirii, care într-un anumit fel ne conduce către vederea Luminii Învierii Domnului.

Duminica a treia este închinată Sfintei Cruci pentru că prin Cruce a venit mântuirea la toată lumea. Fără Cruce nu ar fi avut loc Învierea, și tot Crucea este cea care ne unește cu Dumnezeu, așa cum ne arată și Evanghelia de astăzi.

Mesajul central al Evangheliei din ziua aceasta se poate rezuma la cuvintele Mântuitorului Hristos, prin care suntem invitați la asumarea Crucii vieții noastre și, în același timp, la urmarea Sa: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia Crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu VIII, 34).

Învățând credincioșii să facă în mod corect semnul Sfintei Cruci și puterea lucrătoare a acestui semn în viața noastră, Chiriarhul Râmnicului a subliniat: „Prin actul orizontal al ducerii mâinii de la umărul drept la cel stâng, se arată că Dumnezeu a poruncit oamenilor să se iubească așa cum El i-a iubit pe ei. Pe de o parte, dragostea lui Dumnezeu coboară din cer pe pământ, și noi avem datoria aceasta sfântă ca dragostea lui Dumnezeu s-o împărtășim celor de lângă noi. Pentru oameni, singurele ființe care se aseamănă întru totul iubirii dumnezeiești sunt mamele. Niciun fel de dragoste nu este mai sfântă decât dragostea mamei pentru fiul ei. Iată de ce ziua mamei nu poate fi alta decât ziua Bunei Vestiri, în care Sfânta  Fecioară Maria, printr-o maturitate exemplară, ea care era un copil, a acceptat, de la Duhul Sfânt, să Se înomenească Fiul lui Dumnezeu. N-a luat în seamă oprobiul la care urma să fie expusă”.

„Această duminică ne învață pe noi că nu este nimic mai important decât sufletul nostru. Așa cum avem grijă de trupul nostru, așa trebuie să ne îngrijim și de sufletul nostru.

Cum putem să ne îngrijim de sufletul nostru? Ne îngrijim atunci când vorbim cu Dumnezeu prin rugăciune și împlinind poruncile lui Dumnezeu. Putem avea grijă de sufletul nostru făptuind cele bineplăcute lui Dumnezeu, pentru că ne spune Sfântul Apostol Iacov: „credința fără fapte este moartă în ea însăși”, iar judecata lui Dumnezeu, spune Sfântul Evanghelist Matei, va fi după faptele noastre.

Crucea Domnului, pusă astăzi spre închinare în mijlocul Bisericii, ne arată că nimic din lumea aceasta nu este mai de preț decât sufletul nostru, decât trăirea Împărăției lui Dumnezeu ca realitate deja de acum, venind cu putere în sufletul nostru, căci spune Sfântul Evanghelist Marcu: „Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?”. Zadarnic vom dobândi orice bun din lumea aceasta, dacă vom pierde sufletul nostru, dacă vom pierde Împărăția lui Dumnezeu. Totul din lumea aceasta trece, doar sufletul rămâne în veci, de aceea trebuie să ne îngrijim de acesta”.