A VI-a ediție a Seminarului dedicat personalității și operei Părintelui Ghelasie de la Frăsinei

Seminarul cu tema Icoana – Rugul aprins al isihasmului carpatin își propune să reunească, în dezbatere, ucenici ai părintelui Ghelasie, oameni care l-au cunoscut şi i-au ascultat îndemnurile duhovniceşti, preoţi şi credincioşi interesaţi de viaţa şi învăţăturile marelui duhovnic de la Frăsinei.

În cuvântul de binecuvântare, transmis de către Părintele Ștefan Zară și intitulat Avva Ghelasie de la Frăsinei – o icoană contemporană a isihasmului românesc, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a subliniat: „Viața creștină autentică este reprezentată de  permanenta luptă pentru dobândirea Împărăției celei cerești, prin transformarea duhovnicească a omului, spre creșterea lui de la chip la asemănarea cu Dumnezeu. Această transformare se realizează cu mult efort, dar mai cu seamă cu ajutorul Preabunului Dumnezeu prin mijlocirile  sfinților, bineplăcuții Săi.

Părinții duhovnicești prin sfințirea vieții proprii devin pentru ucenici modele de urmat întru totul. Urmarea părintelui duhovnicesc ca model de viețuire este strâns legată de imitarea vieților sfinților. Imitarea lor este practic un fel de apropiere de ei la nivel duhovnicesc. Raportarea continuă la sfinți, dar și la părintele duhovnicesc, la părintele cu viață îmbunătățită, îl face pe credincios să își însușească modul de viețuire al acestora, să devină cumva în aceeași cugetare cu ei. Importanța lor în viața credincioșilor ne face să și subliniem importanța revalorificării lor în viața cotidiană. Cuviosul Părinte Ghelasie Popescu, fost viețuitor la Mănăstirea Frăsinei, subliniază în scrierile lui în chip excepțional acest fapt: „Și duhovnicia isihastă de specific carpatin este duhovnicia de moș-avva, care înseamnă duhovnicia de moștenire a sfinților. Sfinții sunt garanția. Sfântul este Moșul-Tata cel mare al nostru. Cultul strămoșilor de aici vine. Cine nu are un moș-strămoș în neamul lui, acela va pieri. Trăinicia, atât spirituală, cât și materială, este în Stră-Moși. Sfinții sunt pentru noi icoanele acestora”.

Aceste realități ale vieții duhovnicești, prezentate în scrierile Cuviosului ghelasie, au rădăcinile bine înfipte în curentul filocalic, în care iubirea, viața liturgică și orientarea spre asceză joacă rolul principal.

Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei prin viața sa deosebită a întărit toate aceste coordonate ale monahismului românesc, ucenicind pe lângă pustnici cu viață deosebită, contemporani nouă, precum Cuviosul Arsenie Praja, și născând, la rândul lui, pe foarte mulți ucenici, spre trăirea autentică în monahismul românesc, pe care cuviosul deseori îl numea carpatin. Părintele Stăniloae într-un cuvânt din volumul VIII al Filocaliei românești sublinia faptul că „sihaștrii aceștia au fost de fapt foarte populari în trecutul nostru. S-a recunoscut rolul lor în susținerea puterii de rezistență a poporului nostru în vreme de rezistență […]. Ei nu erau niște pustnici nepăsători față de lume, în sensul celor ce trăiau în recluziune în Occident, sau chiar din Muntele Athos. Ei ajutau în tot felul poporul în greutățile lui”. În acest sens, îl vedem și pe Părintele Ghelasie de la Frăsinei: cuvioșia sa a fugit de lume, însă a iubit cu putere de nedescris oamenii, purtându-i în rugăciunile sale și povățuindu-i cu timp și fără timp. Puțin dintre cei care locuiesc în afara mănăstirii știu că viața unui monah înseamnă jertfă necontenită, că viața unui monah înseamnă să te rogi fără sfârșit, nu numai pentru cei de lângă tine, ci pentru lumea întreagă. Monahul neavând avere, singura milostenie pe care poate să o facă este rugăciunea. Cuviosul Ghelasie a știut să facă această milostenie, pe care a împlinit-o din preaplinul inimii sale de Cuvântul lui Dumnezeu.

Teologia filocalică subliniază în nenumărate rânduri faptul că În ascultarea fiului duhovnicesc față de îndrumătorul său  stă toată taina isihiei, a dobândirii liniștii. Părintele Ghelasie adâncește în scrierile sale acest aspect al spiritualității isihaste, scriind „Mă aduc ție, Avva, ca pe o prescură pe care primește-o și liturghisește-o ca Liturghie a vieții mele, care să mă împărtășeacă din Euharistia Mântuirii”. Același lucru îl spune și prin versurile următoare, pline de semnificație duhovnicească:

„Avva Părintele meu,
În genunchi sub Binecuvântarea ta stau.
Prin mâinile tale coboară-mi cerul,
Prin ochii tăi, Harul să strălucească,
Prin cuvintele tale
Însuși Dumnezeu să-mi vorbească.
Avva, fii părintele meu,
În care să am nădejdea de credință
Că și eu mă voi mântui”.

Fuga de lume crează climatul propice lepădării grijilor lumești și cultivării iubirii și comuniunii cu Dumnezeu, rămânând în ascultarea față de stareț: „Ascultarea față de un Avvă este o ascultare Ritualică-Sfântă, spune Părintele Ghelasie, care aduce Harul. Cine face ritualul ascultării față de un Avvă primește harul Duhului Isihiei. Cine nu intră în Har nu va primi Taina Isihiei” . Astfel vedem că ascultarea este virtutea monahală cea mai înaltă, prin care se combate iubirea de sine, ceea ce este maica patimilor, cultivându-se smerita cugetare, care constituie esența tuturor virtuților.

Răspunsurile pe care le primim de la Dumnezeu nu vin pe cale nemijlocită, ci întotdeauna prin împreuna sfătuire cu duhovnicul, smerindu-ne pe noi și deschizându-ne cu totul în fața acestuia. Drumul spre Împărăția lui Dumnezeu presupune părtășie, comuniune, împreună sfătuire, de unde și apoftegma plină de înțelepciune: „Nu da sfat celui ce nu ți-l cere”. Niciun avvă nu vorbea fără să fie întrebat, iar nu de puține ori tăcerea era cel puțin la fel de grăitoare ca și răspunsul. Întrebările în Duh în fața părintelui duhovnicesc sunt ziditoare, căci Însuși Dumnezeu vorbește prin gura duhovnicului.                                                                                                                                                                           

Într-adevăr putem observa că toate aceste răspunsuri sunt cu putere multă, însă, spun Sfinții Părinți, răspunsurile aveau atâta putere în ele tocmai pentru că le cereau cei însetați de ascultare, de a împlini cuvântul pe care îl primeau. Iată ce mărturisește Ieromonahul Ghelasie despre împlinirea cuvântului: „Tu, Avva, mă povățuiești la o practică filocalică de specific carpatin. Mă bucur că mă poți îndruma fără contrarierea care de obicei se face. Mai ales noi, tinerii de astăzi, avem nevoie de o înțelegere mai largă, până reușim și noi să ne însușim sacralitatea sfinților filocalici. Fii însă aspru și curățește-mă de toate falsitățile intelectualismului laic”.

În zilele noastre, pare că Dumnezeu a luat darul cuvântului cu putere, însă nu este așa. Sigur se poate observa că în aceste vremuri a scăzut mult ascultarea față de duhovnic, dorința de a împlini fără ezitare cuvântul primit și de aceea nici cuvântul nu mai are atâta forță, însă nu putem spune că suntem lipsiți de darul cuvântului, de sfătuitori plini de putere duhovnicească. Așa cum până acum câțiva ani am avut în mănăstirile noastre părinți precum Cuviosul Cleopa și Ioanichie de la Sihăstria, Arsenie de la Techirghiol, Justin de la Petru Vodă, Lavrentie și Ghelasie de la Frăsinei, și astăzi în mănăstirile noastre sunt părinți și maici cu viețuire sfântă, care îndrumă ucenici spre o viețuire duhovnicească.

Anul acesta fiind în Biserica Ortodoxă Română anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, este mai mult decât binevenit un colocviu ca acesta de astăzi, Avva Ghelasie de la Frăsinei fiind la modul cel mai autentic o icoană contemporană a isihasmului românesc, dar în același timp și un iconar al chipului lui Dumnezeu din sufletul ucenicilor, și un apărător fără teamă al dreptei învățături, în vremurile grele ale ateismului roșu.

Binecuvântăm cu părintească dragoste lucrările celei de a șasea ediții a seminarului dedicat vieții și lucrării Părintelui Ghelasie Popescu de la Frăsinei, rugându-L pe Dumnezeu să-și reverse Harul Său asupra noastră a tuturor participanților, spre a înțelege cu minte curată învățătura Cuviosului Ghelasie și mai ales spre a-l avea ca model de urmat întru viețuirea cea întru Hristos, ca o icoană ce dăinuie veșnic în sufletele noastre!”

Între participanții la seminarul dedicat Părintelui Ghelasie s-au aflat Florin Caragiu, directorul Editurii Platytera, arhim. Hristofor Bucur, protos. Varsanufie Gherghel, ierom. Valerian Pâslaru, prof. Gheorghe Mustață, Maria Ploae, Manuela Hărăbor, pr. Costin Butnar.

În cadrul evenimentului a avut loc lansarea volumului Ierom. Ghelasie, Memoriile unui isihast. Filocalie carpatină (I),  apărut la Editura Platytera, împreună cu volumul în varianta audio în lectura actorilor Maria Ploae și Damian Oancea.