Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Maica Domnului a fost aleasă mai înainte de toți vecii prin planul cel negrăit al lui Dumnezeu, ca templu al Duhului Sfânt”

Prin lucrarea Duhului Sfânt în Fecioara Maria, Fiul nu S-a unit cu firea omenească pe cale naturală, ci prin Puterea Celui Preaînalt și prin venirea Duhului Său (Matei I, 20). „Duhul Sfânt va veni peste tine dinainte spre a te găsi ca logodnică vrednică a Domnului, pentru a sfinți încă de la început și acest suflet sfânt gătit cu podoabe dumnezeiești și trupul tău”, învață Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Relatarea Sfântului Evanghelist Luca din cap. I, 26-38 redă conținutul vestirii celei bune adresată de arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria, acceptul din partea ei a planului iconomic de mântuire a lumii inițiat de Dumnezeu și pune accentul pe modul în care se va înfăptui această Taină a Întrupării. Arhanghelul îi descoperă Preasfintei Născătoare de Dumnezeu chipul zămislirii lui Mesia: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca I, 35). Sfântul Simeon Noul Teolog ne încredințează că „împreună cu cuvântul (arhanghelului), a intrat întreg Cuvântul ipostatic şi de o fiinţă a lui Dumnezeu şi Tatălui în pântecele Fecioarei şi prin venirea şi împreună lucrarea Sfântului Său Duh”. Începând de la Buna Vestire, Fecioara Maria devine Maica lui Dumnezeu.

Fiul lui Dumnezeu Care Se naște trupește din plămada omenității este bucuria întregului cosmos, iar Maica Domnului este pârga de bucurie a oamenilor întru Dumnezeu. De aceea, Sfântul Macarie Egipteanul arată că înomenirea Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi aduce bucurie veșnică lumii: „Și întristarea care cuprinde bucuria lumii se desființează, iar harul Domnului face sufletul să împărățească cu El în vecii nesfârșiți”.

Sfântul Dumitru Stăniloae explică acest adevăr mărturisit de întreaga teologie patristică, spunând: „Trupul pe care Și-l ia Cuvântul dumnezeiesc din Fecioară, când Se face om, este semnul și mijlocul extremei Lui coborâri iubitoare la om. Dar El nu poate lua un astfel de trup decât dintr-un trup care s-a făcut şi el semn şi mijloc al iubirii extreme faţă de Dumnezeu. Căci nu se poate să nu se vadă legătura trupului asumat de El cu trupul Maicii Lui. Cuvântul a voit să facă din trupul Lui un mijloc al manifestării iubirii Lui extreme ca om faţă de Dumnezeu şi al iubirii Sale extreme ca Dumnezeu faţă de oameni. Dar trupul acesta s-a format din sângele trupului străbătut de simţirile Maicii Sale şi a rămas într-o legătură cu el. Culmea iubirii Lui faţă de oameni a întâlnit în Maica Lui culmea iubirii omeneşti faţă de El. Maica Lui a fost şi pregătită, dar a şi contribuit la plinirea vremii în întâlnirea Fiului lui Dumnezeu cu umanitatea în umanitatea Lui luată din ea şi, prin aceasta, în suprema iubire dintre El şi ea”. Astfel, Maica Domnului s-a făcut purtătoare a iubirii milostive a lui Dumnezeu față de oameni.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este aceea care întrupează toate cele câte au fost vestite prin profeți și le transpune în vremea harului ca exemple întrupate.

Maica Domnului este o adevărată scară cerească și singura care face posibil urcușul omului către Dumnezeu. Ea este cea care îl urcă pe om în Împărăția lui Dumnezeu, făcând posibil acest fapt, prin înomenirea Fiului lui Dumnezeu. Ea este ușa Vieții, pentru că Viața Hristos prin ea a intrat în lume: „Scară înțelegătoare și munte din care s-a tăiat piatră fără de mână de om, și ușă prin care a trecut Hristos, ceata proorocilor cu dumnezeiască cuviință, mai înainte te-a numit, grăind: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri!”.