Bolnița Sfinții Apostoli Petru și Pavel
Bolniţa Mănăstirii Cozia cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, este ctitoria voievodului Radu Paisie, fost egumen de la Argeş, fiind construită între anii 1542-1543, în timpul mitropolitului Varlaam şi sub egumenul Hilarius, aşa cum aminteşte inscripţia pictată pe pereţii exo-nartexului.
Radu Paisie a fost unul din fiii lui Radu cel Mare (15 septembrie 1495 - aprilie 1508). Date despre ctitorul acestui monument şi cum a ajuns el domnitor avem de la cronicarul de origine valahă, rudă cu Radu Paisie, Nicolae Olahus, ale cărui relatări sunt scrise între anii 1534-1535. Numele său de botez a fost Petru. La vârsta adolescenţei s-a căsătorit cu Stana, cu care a avut o fată, pe Zamfira, iar după moartea soţiei s-a călugărit la Mănăstirea Argeşului primind numele de Paisie.
Pentru că Petru era, conform documentelor de cancelarie, fiul natural al lui Radu cel Mare, acesta îşi manifesta pretenţiile la domnie încă din 1 septembrie 1534, când, cu ajutorul unei armate turceşti, încearcă să îl înlocuiască pe Vintilă. Reuşeşte pentru puţină vreme, căci boierii fideli lui Vintilă îl prind şi îl izgonesc. Astfel, se pare că a ajuns egumen la Argeş sub numele de Paisie. Aici l-au găsit boierii în 1535 când l-au ales domn.
După moartea acestuia, Radu Paisie reocupă scaunul domniei cu ajutorul turcilor. Radu Paisie a zidit mănăstirile: Mislea (Prahova), Valea (Muscel), ambele în 1537, apoi Bolniţa Cozia (1542 - 1543) şi a isprăvit construcţia mitropoliei din Târgovişte, pe care a acoperit-o cu plumb şi a pictat-o. Din vremea sa este schitul Verliţa (Prahova) ctitoria banului Toma şi biserica din Stăneşti (Vâlcea) ridicată în 1536 de Giura Logofătul. Radu Paisie a oferit şi multe ajutoare la Muntele Athos mănăstirilor: Xenoton, Simopetra etc.
Bolniţele mănăstireşti erau spitale, infirmerii şi azile pentru bătrânii şi bolnavii din mănăstiri şi din împrejurimi. Aici, cei cu cunoştinţe medicale asigurau îngrijirea trupească, iar biserica oferea tămăduire şi mângâiere sufletească.
În trecut, bolniţa era cuprinsă în incinta mănăstirii. Spărgându-se zidurile împrejmuitoare pentru a se construi actualul drum naţional ce străbate Valea Oltului, Bolniţa Mănăstirii Cozia a rămas separată pe muchia dealului care se ridică spre apus.
Pisania în limba slavonă, pictată în pridvor, redă următorul text: "Cu vrerea Tatălui cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh celui întru Treime slăvit Dumnezeu, s-a început şi s-a săvârşit această sfântă biserică, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în zilele lui Io Petru Voievod şi ale fiului său Marco Voievod şi ale Prea Sfinţitului Mitropolit chir Varlaam şi sub egumenul ieromonah Ilarion; aşişderea eu robul lui Hristos ieromonahul Maxim maistorul, care a fost învăţător ca să fie spre odihnă. Şi am scris eu mult greşitul David şi fiul său Raduslav, în anul 7015 (1543)".
Pentru valoarea inestimabilă a picturilor murale rămase intacte şi conservate destul de bine, pentru poziţia ei în cadrul pitoresc al Văii Oltului, dar mai ales pentru armonia liniilor arhitectonice, având o siluetă de o graţie şi frumuseţe inegalabile, bolniţa a fost supranumită "giuvaerul secolului XVI de la Cozia".
