Preotul Ion Albu, slujitor al Mântuitorului Hristos

Am primit cu multă întristare vestea mutării la cele veșnice a Părintelui Ion Albu, „slujitor al lui Hristos şi iconom al tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni IV,1). El se așază acum pentru totdeauna lângă Mântuitorul Hristos, Arhiereul veșnic, Cel Care a făgăduit: ,,Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze, și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinstiˮ (Ioan XII, 26).  Plecându-ne genunchii, spre Cer ridicăm inimile noastre rugându-ne: „pe acesta, ca pe un preot al Tău, Mântuitorule, primindu‑l, mântuieşte‑l; pe acesta, pe care l‑ai luat cu porunca Ta, odihneşte‑l cu drepţii pentru mare mila Ta”, după cum îndeamnă una dintre cântările din slujba de înmormântare a preotului.

Părintele Ion Albu a văzut lumina zilei la 10 iulie 1967 în localitatea Goranu, în  familia bunilor creștini Ion și Elisabeta, fiind singurul băiat dintre cei patru copii ai familiei.

În anul 1992, a absolvit Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul din București, iar în anul 1993 s-a căsătorit cu doamna Elena Luminița, Dumnezeu binecuvântându-le familia cu nașterea celor doi copii: Gabriel-Bucurel și Alexandra-Sabina.

Cu mult zel misionar, în anul 1994 și-a început slujirea preoțească ca preot misionar în spitalele din municipiul Râmnicu-Vâlcea, unde era multă nevoie de mângâiere a bolnavilor. Și-a împlinit apostolatul în mijlocul celor suferinzi cu multă râvnă, risipind neliniștea, teama și dejnădejdea din sufletele multora. A trudit spre a-i ajuta pe cei suferinzi să simtă prezența lui Dumnezeu, pentru a renaște duhovnicește și pentru a primi tămăduire trupească. Întâlnea de fiecare dată alți oameni și fiecare dintre aceștia cu propria povară sufletească. Mărturisea că a reușit să-i îndrume pe mulți spre a se așeza în nădejdea Preamilostivului Dumnezeu, unii dintre ei spovedindu-se pentru prima dată în viață sau după mulți ani. A intensificat vizitele pastorale și nu s-a sfiit să-și așeze genunchii la capătul culoarului unde, cu multă smerenie, în duminici și sărbători își așeza micul altar, săvârșind Sfânta Liturghie și Taina Sfântului Maslu, pentru ca, apoi, să urmeze medicilor în cercetarea bolnavilor.

În anul 1998 a fost numit preot la Parohia Golești II unde a slujit cu dragoste Biserica. Ultimii ani de slujire l-au apropiat de Mănăstirea Sfântul Antim din municipiul Râmnicu-Vâlcea, îndeplinindu-și cu multă jertfelnicie slujirea ca preot misionar.

A fost slujitorul dumnezeieştilor Taine, iar Dumnezeu, Cel Care a ales să Se facă începător şi chezaş al învierii şi al vieţii celei veşnice, risipind deznădejdea noastră, primește sufletul său, în rugăciunile noastre, spre a-l odihni acolo „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.

Luând aminte la îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va duce împreună cu El” (I Tesaloniceni IV, 14), în aceste momente de întristare pentru familia Părintelui Ioan Albu, cât și pentru cei care l-au cunoscut, ne rugăm Mântuitorului Hristos să așeze sufletul său în lumină, iar pe cei îndoliați să-i întărească în nădejdea Învierei celei de obște.

Veșnica lui pomenire, din neam în neam!

† Varsanufie
        Arhiepiscopul Râmnicului