Cerc pastoral la Parohia Olănești Sat II

După oficierea slujbei de Te Deum, părintele Ion Preda a susținut comunicarea „Fundamentele patristice ale eclesiologiei Sfântului Simeon Noul Teolog”, în care a vorbit despre ucenicia acestuia față de părintele său duhovnicesc  Simeon Evlaviosul dar și receptarea tradiției Bisericii: „Simeon, în dorința sa pentru virtute, și-a luat asupra-și lupte și mai mari ca cele dinainte. Plin de înțelepciune, s-a încins cu centura bucuriei și cu curaj, virtuți pe care le-a practicat și dezvoltat de la o vârstă fragedă. Încă el s-a înverșunat să împlinească faptele dreptății cu și mai multă fervoare. Lăsând toate celelalte, s-a dedicat rugăciunii, liniștii și meditației Sfintelor Scripturi. S-a unit cu Dumnezeu prin lumina dumnezeiască a contemplației, pe care el o primise și înainte de tunderea în monahism și care l-a călăuzit încă de la naștere.

În imnele sale, Sfântul Simeon a vorbit despre misiunea de păstor care nu era una foarte ușoară: „O, Dumnezeule! Învrednicește-mă să sufăr cu răbdare orice încercare și orice osteneală a acestei vieți. Sunt sfârtecat, cad la pământ, nu pot în această stare să-i urmez pe toți; a rămâne la pământ este chinuitor, și a merge în asemenea stare este mai rău ca a rămâne la pământ, aceasta întrece toate celelalte nenorociri”.

Părintele Ion Preda a prezentat, de asemenea și aspecte ale teologiei Sfântului Simeon Noul Teolog pentru care „) Duhul Sfânt se numește «cheie», pentru că în El și prin El e luminată mai întâi mintea noastră, iar, dacă suntem curățiți, suntem luminați cu lumina cunoaș­terii, suntem botezați și născuți din nou de sus (Ioan 3, 3-5), și ne facem copii ai lui Dumnezeu, după cum spune Pavel: Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8, 26), și iarăși: A dat Dumnezeu pe Duhul Său în inimile noastre Care strigă: Avva! Părinte! (Galateni 4, 6). Așadar, El ne arată că «ușa» este lumină, iar ușa ne învață că Cine locuiește în «casă» e și El lumină neapropiată (I Timotei 6, 16). Nu însă că unul e Dumnezeu Care locuiește în casă și altă lumină e casa Lui, precum nu una este lumina Dumnezeirii și alta Dumnezeu, ci Unul și Ace­lași este casă și locuitor al casei, precum Același este Lumină și Dumnezeu. Dar, teologic vorbind, și Fiul Se numește «casă» ca și Tatăl - căci zice: Tu, Tată, în Mine și Eu în ei, Tu în Mine, și Eu, Tată, în Tine, ca să fim una (Ioan 17, 21-23) - și ca și Duhul, căci zice: Și voi locui și voi umbla în ei (II Corinteni 6, 16) și Eu și Tatăl vom veni și Ne vom face la el sălaș (Ioan 14, 23), evident prin Duhul, după cum zice Pavel: Căci Duhul este Domnul (II Corinteni 3, 17). Deci, dacă Domnul este Duhul și Tatăl este în El și El în noi, precum iarăși și noi în El, atunci și El este împreună cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu este întru El.

Și dacă trebuie să vorbim mai exact, ceea ce este Unul, aceasta sunt și Celelalte Două. Căci Cele Trei (Persoane) sunt în Același (Dumnezeu) (I Ioan 4, 8) și se înțeleg că sunt o unică ființă, fire și împărăție. Deci dacă Una este numită cu un nume, acest nume este contemplat după fire și în Celelalte, afară de numele de «Tată», «Fiu» și «Duh Sfânt», adică afară de faptul de «a naște», «a fi născut» și «a fi purces», căci numai acestea însoțesc indiscutabil Sfânta Treime ca proprietăți (personale distinctive și inconfundabile), iar în acestea nu este îngăduit să gândim sau să grăim o înstrăinare, redistribuire sau schimbare a Numelor; căci prin ele s-au făcut cunoscute în mod distinct cele Trei Persoane, și nu este cu putință în aceasta a pune pe Fiul înaintea Tatălui, nici pe Duhul Sfânt înaintea Fiului, ci numai de a spune în același timp: «Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt», fără ca între Acestea să se facă nici cea mai subtilă întrerupere de timp sau de moment, căci deodată cu Tatăl este născut și Fiul și e purces și Duhul.”

În partea a doua a întrunirii au fost dezbătute aspect privitoare la intensificarea activităților catehetice și social misionare din cadrul parohiilor.