Priveghere și Liturghie Arhierească spre cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Prodromița”, la Catedrala Arhiepiscopală
„Privegherea îl apropie pe om de Dumnezeu, pentru că rugăciunea făcută cu inima curată este prinosul nostru de dragoste. Rugăciunea ajunge să fie un dar pentru noi, când mintea urcă spre cele dumnezeiești”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la slujba de priveghere săvârșită spre cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița, la altarul de vară al Catedralei Arhiepiscopale din Râmnicu-Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „facem priveghere pentru a o cinsti pe Maica Domnului la sărbătoarea uneia dintre icoanele sale făcătoare de minuni. Cu ajutorul lui Dumnezeu, majoritatea icoanelor făcătoare de minuni din Muntele Athos au copii în mănăstirile din Arhiepiscopia Râmnicului.
Ne încredințăm, cu fiecare sărbătoare închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, că puterea Maicii Domnului, ca Maică a Bisericii, a „Trupului al lui Hristos” (Coloseni I, 24), întrece orice încercare umană, ca ceea ce are „stăpânire nebiruită” și răspunde neîntârziat rugăciunilor noastre, în mod tainic, dezvăluind, prin icoanele sale, legătura vie şi personală cu Fiul ei, Mântuitorul Hristos. Experiența duhovnicească a celor care se roagă la icoanele făcătoare de minuni, ca la un izvor viu şi nesecat al harului, consemnează un nesfârșit șir al minunilor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ca cea care a mijlocit permanent în rugăciune pentru necazurile, nevoile și păcatele oamenilor. Mijlocirea Maicii Domnului este o taină care are loc atât în persoana Fecioarei Maria, cât și în Biserică, și o privim ca pe un „izvor care procură toate darurile Lui dumnezeiești și mai presus de fire, din care se adapă din belșug întreaga natură; și, de aceea, numai în Ea singură pot fi dobândite intrarea la Dumnezeu și împărtășirea celor dumnezeiești”, după cum ne încredințează Sfântul Teofan al Niceii în Omiliile sale.
La evenimentul duhovnicesc, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie au slujit stareții mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului și preoți din cele patru protoierii, într-un ales sobor, spre cinstirea Maicii Domnului și a sfintei sale icoane făcătoare de minuni Prodromița, al cărei chip este „nefăcut de mână omenească”.
Începând cu anul 2015, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Icoana Maicii Domnului Prodromița a devenit ocrotitoare a municipiului Râmnicu Vâlcea, iar credincioșii și pelerinii au participat în fiecare an la slujbele de priveghere săvârșite în ziua praznicului.
Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, aflată la Schitul Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos din Grecia.
În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare a schitului Prodromu, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericești: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârșitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie și păcate trupești, precum şi celelalte rânduieli.
Cuvioșii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu. Acesta s-a încumetat să picteze icoana şi a început pictarea icoanei la Mănăstirea Bucium din Iași.
Astfel că, în câtva timp, a terminat veșmintele şi celelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfintele Fețe să le facă pe urmă, după cum este sistemul artei zugrăvirii. Deși era un pictor cu experiență, nu reușea să realizeze Sfintele Chipuri ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a Pruncului Iisus din brațele ei. Speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul sau o voință mai puternică se opune, acoperă icoana, încuie atelierul și amână totul pentru a doua zi.
În dimineața următoare, rămâne uimit că icoana era desăvârșită, fără să înțeleagă cum se petrecuse această minune. Pentru a da mai multă credibilitate minunii, iconarul a lăsat şi o mărturie scrisă: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”.
