„Maica Domnului rămâne modelul oricărui creștin de trăire a virtuților”, a spus Chiriarhul Râmnicului
„Născătoarea de Dumnezeu este prin excelenţă pentru fiecare creștin dreptmăritor model pentru trăirea virtuţilor şi împlinirea lor, însă este și model de a-L aduce pe Hristos în lume și de a-L vesti pe Acesta spre deplina cunoaștere a Lui: „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan XVII, 3)”, a arătat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre descoperirea misiunii Maicii Domnului în Sfânta Scriptură și în cântările bisericești, amintind că „textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe, mai ales cele din cadrul Vecerniei și Utreniei, folosesc o serie de numiri și imagini pentru persoana Maicii Domnului. Foarte multe dintre acestea sunt referințe sau aluzii la persoane, obiecte sau evenimente istorice din Vechiul Testament. Astfel, corabia lui Noe, rugul aprins, vasul cu mană, scara lui Iacov, toiagul lui Aaron, poarta închisă din profeția lui Iezechiel (Iezechiel XLIV, 2), toate sunt toate imagini-simbol, icoane narative ale Maicii Domnului. Sfântul Grigorie Palama consideră că toate preînchipuirile şi prefigurările din Vechiul Testament care se referă la persoana Născătoarei de Dumnezeu reprezintă profunzimi hristologice şi soteriologice şi, în acelaşi timp, toate sunt căi şi modele în încercarea de experiere a virtuţilor, dar și paradigme de sădire a Cuvântului în lume, Maica Domnului fiind astfel exemplu paradigmatic prin excelență pentru orice slujitor și vestitor al Cuvântului.
Sunt interpretate ca prefigurări ale Născătoarei de Dumnezeu mai ales tipuri veterotestamentare care cuprind în ele sfinţenia: vasul de mană, vasul vrednic al Stăpânului, norul luminos, tronul lui Dumnezeu, templul Său şi cortul sfânt. Ea este chivotul Legii şi lăcaşul însufleţit al lui Dumnezeu. De aceea, ea poate fi numită și Cer sau mai încăpătoare decât Cerurile, întrucât cuprinde în trupul său pe Dumnezeu Cel necircumscris Care Se circumscrie în ea; Cel nemărginit Se mărgineşte în ea. Iarăşi şi iarăşi este vorba de faptul că în ea se împlineşte taina: finitul capabil să cuprindă infinitul. Dumnezeu Cel necuprins Se face om, pentru a îndumnezei ființa umană.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este aceea care întrupează toate cele câte au fost vestite prin profeţi şi le transpune în vremea harului ca exemple întrupate.
Sfântul Maxim Mărturisitorul accentua că Maica Domnului este „scara ce urcă la cer, pe care a coborât Dumnezeu pe pământ, podul ce duce pământul la cer, uimirea îngerilor”. Maica Domnului s-a dăruit deplin Cuvântului prin deplina jertfire a sa pentru Acesta.
Maica Domnului ne-a arătat ceea ce trebuie să cunoaștem în viața aceasta și ne călăuzește spre sfințenie”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.
