„Cel ce dorește să-L vadă pe Mântuitorul Hristos trebuie să se ridice deasupra grijilor pământești și să se înalțe cu mintea la cele dumnezeiești”, a accentuat Chiriarhul Râmnicului la Mănăstirea Dintr-un Lemn

Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Zaheu devine imaginea sufletului care, deși mic prin păcat, se înalță prin dorință, anticipând lucrarea harului. Evanghelistul Luca spune că Zaheu „alergând înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă” (Luca XIX, 4). Sfântul Grigorie de Nyssa interpretează această urcare în sicomor ca pe un act al depășirii condiției pătimașe și al ridicării minții către cele de sus. Urcarea este expresia dorinței sufletului de a ieși din micimea propriei stări și de a se face capabil de vederea lui Dumnezeu.

Înțelegem, așadar, că cel ce dorește să-L vadă pe Hristos trebuie să se ridice deasupra grijilor pământești și să se înalțe cu mintea la cele dumnezeiești.

Văzându-l în sicomor, Mântuitorul i-a spus: „Zahee, grăbește-te de coboară, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta” (Luca XIX, 5). Fiul lui Dumnezeu nu așteaptă pocăința deplină pentru a intra în casa vameșului, ci o provoacă prin apropierea Sa. Intră în casa vameșului nu pentru că acesta era drept, ci pentru ca, primindu-L, să devină drept. Căci prezența lui Hristos este începutul îndreptării, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Chemarea pe nume exprimă cunoașterea personală și iubirea atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu, Care vede în Zaheu nu trecutul său păcătos, ci posibilitatea restaurării.

De aceea, și răspunsul lui Zaheu este imediat și concret: el se angajează la o schimbare radicală a vieții sale morale: „Iată, jumătate din averea mea o dau săracilor” (Luca XIX, 8). Sfântul Vasile cel Mare subliniază că adevărata pocăință nu rămâne la nivel interior, ci se manifestă prin fapte ale dreptății și ale iubirii: „Pocăința nu este numai părere de rău, ci schimbarea întregii vieți, lepădarea nedreptății și întoarcerea către iubirea de oameni”.

Zaheu nu oferă o simplă despăgubire legală, ci o generozitate care depășește cerințele Legii, semn al unei inimi transformate de har.

Cuvintele Mântuitorului: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” (Luca XIX, 9) ne încredințează  că „astăzi”, este momentul prilejuit de întâlnirea dintre libertatea omului și harul lui Dumnezeu, când trecutul este vindecat și viitorul reorientat către comuniunea vieții veșnice.

Astfel, Zaheu, „fiul lui Avraam”, a fost reintegrat în comunitatea mântuirii, nu prin origine etnică, ci prin credință lucrătoare în iubire.

Zaheu a devenit astfel icoana omului care, deși disprețuit, a fost ridicat la demnitatea de fiu prin întâlnirea cu Mântuitorul Hristos”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.