Binecuvântare arhierească la hramul Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Râmnicu-Vâlcea

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a reliefat în cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor care au participat la Sfânta Liturghie că „în Noul Testament descoperim chipul luminos și smerit al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Cu adevărat „înger în trup”, viața sa plină de sfințenie a fost apreciată de către Mântuitorul Hristos, ale Cărui cuvinte descopereau tuturor cât de mare cinste are Înaintemergătorul Său înaintea Preasfintei Treimi: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au trestie clătinată de vânt? Dar de ce aţi ieşit? Să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci de ce-aţi ieşit? Să vedeţi un prooroc? Da, zic vouă, şi mai mult decât un prooroc. Că el este acela despre care s-a scris: „Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti Calea Ta, înaintea Ta”. Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi de femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei XI, 7 - 11).

Într-adevăr, misiunea Sfântului Ioan Botezătorul se descoperea mai înainte prin cuvintele proorocului Maleahi: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni îndată în templul Său Domnul pe Care Îl căutaţi şi Îngerul legământului pe Care voi Îl doriţi. Iată, vine!” (Maleahi III, 1).

Viețuitor al pustiei, „până în ziua arătării lui către Israel” (Luca I, 80), a fost mistuit de flacăra lăuntrică a curăţirii ascetice și „avea îmbrăcămintea din păr de cămilă şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică” (Matei III, 4). Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că „Sfântul Ioan a fost primul viețuitor al pustiei de după Nașterea Domnului. Toți viețuitorii pustiei de mai târziu i-au urmat pașii, însuflețindu-se cu exemplul său și cu rânduiala lui de viață. De aceea, toți cei care părăsesc lumea trebuie să aprofundeze principiile de bază ale Înaintemergătorului Domnului, pentru a-și putea rândui cursul propriei lor vieți potrivit acestora”.

Înveşmântat în haina smereniei, la vârsta de 30 de ani, Sfântul Ioan Botezătorul a ieșit din pustie și a venit la Iordan, îndemnându-i pe ucenicii săi să dobândească fericita ridicare de la cele trupeşti la cele duhovniceşti: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei III, 2). Sfântul Ioan avea o atitudine smerită, iar aceasta se observă în faptul că, deși veneau la el mulțimi de oameni, nu s-a socotit pe sine mai mult decât era, și anume înaintemergător al lui Mesia, mărturisind: «Vine în urma Mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-Mă, să-i dezleg cureaua încălțămintelor» (Marcu I, 7). Dar și mai mult s-a smerit pe sine, când el, creatura, a atins creștetul Creatorului, prin botezarea Fiului lui Dumnezeu în râul Iordan.

Sfântul Ioan Botezătorul a împlinit „dreptatea” Legii și L-a arătat tuturor pe Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”. A primit cu multă smerenie porunca Mântuitorului Hristos de a-L boteza în râul Iordan și a devenit martorul și mărturisitorul arătării Preasfintei Treimi”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.