Bucuria Naşterii Domnului şi dimensiunea filantropică a misiunii Bisericii, în cadrul unei activităţi dedicate copiilor din oraşul Ocnele Mari
Sărbătoarea Naşterii Domnului reprezintă, în teologia şi spiritualitatea ortodoxă, momentul revelării supreme a iubirii lui Dumnezeu faţă de lume, prin întruparea Fiului Său pentru mântuirea omului. Această realitate dogmatică se concretizează, în viaţa Bisericii, nu doar prin celebrarea liturgică a marelui praznic, ci şi printr-o intensificare a lucrării filantropice şi sociale, ca expresie a comuniunii dintre credinţă şi faptă. În acest cadru se înscrie activitatea desfăşurată de Parohiile „Adormirea Maicii Domnului”, Trăistari şi „Sfântul Ioan Gură de Aur” din oraşul Ocnele Mari, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în cadrul proiectului „Fii om bun de Crăciun!”, iniţiat de Biroul de Asistenţă Socială al Protoieriei Râmnicu Vâlcea.
Evenimentul, organizat vineri, 12 decembrie 2025, prin implicarea preoţilor Iulian Diţă, Bogdan Nistor, Lucian Drigă şi Florin Iulian Tănasie, a evidenţiat importanța conlucrării pastorale, ca formă de mărturisire a unităţii Bisericii în slujirea aproapelui.
Cei 290 de copii de la Grădiniţa şi Şcoala generală din Ocnele Mari au devenit, prin spectacolul de colinde şi poezii dedicate Naşterii Domnului, nu doar beneficiari ai unei acţiuni sociale, ci şi vestitori ai bucuriei Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Cântarea colindelor, cu bogata lor încărcătură teologică şi catehetică, a reînnoit în conştiinţa comunităţii adevărul că Naşterea Mântuitorului Hristos este izvor de lumină, pace şi speranţă pentru întreaga creaţie. Poeziile recitate de copii au contribuit, la rândul lor, la transmiterea mesajului creştin într-o formă accesibilă şi sensibilă, specifică vârstei, dar profund ancorată în tradiţia spirituală a poporului român.
Oferirea de cadouri la finalul activităţii, din partea celor trei parohii implicate, a împlinit dimensiunea filantropică a evenimentului, transformând gestul material într-un act simbolic al dăruirii de sine. Din perspectivă teologică, acest gest se înscrie în logica întrupării, în care darul lui Dumnezeu către om cheamă la un răspuns concret de iubire şi solidaritate faţă de cei din jur, mai ales faţă de copii, consideraţi de Mântuitorul Hristos modele de curăţie şi simplitate sufletească.
