Conferința preoțească din Protoieria Drăgășani: Paternitate și filiație în relația dintre duhovnic și ucenic

Chiriarhul Râmnicului a prezidat, de asemenea, lucrările în plen, care s-au desfășurat la Sala „Iosif Episcopul” din cadrul Centrului Cultural „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”. Înaltpreasfinția Sa a arătat că „în spiritualitatea ortodoxă, duhovnicul are un statut cu totul excepțional, ca îndrumător al credincioșilor către Împărăția lui Dumnezeu, verificând continuu procesul de creștere duhovnicească al ucenicului, ascultându-l, povățuindu-l, limpezindu-i gândurile, întărindu-l prin rugăciune, dar și asumându-și, prin împreună-ispășire cu penitentul, anumite păcate care îl opresc de la progresul spiritual, pe care singur nu le-ar putea birui.

Totodată, ascultând de voia celuilalt, ucenicul, smerindu-se pe sine, face ascultare, în ultimă instanță, de Dumnezeu, ajungând tot mai aproape de ce vrea Acesta ca omul să devină, după cum învață Sfântul Ioan Casian: „Scurtarea necazurilor poate că ne-o aduce propria noastră consfătuire sau mai degrabă autoritatea bătrânului, căruia trebuie să-i mărturisim neliniştea noastră, şi, oricare va fi părerea lui, s-o socotim ca un răspuns ceresc, care să pună capăt tuturor frământărilor noastre. Acest răspuns trebuie să-l socotim dat de Domnul prin gura acestui cuvios şi, faţă cu meritele bătrânului şi cu credinţa noastră, să nu ne îndoim de el”.

În cadrul conferinței, au susținut comunicări:

• Pr. George Adrian Vlaicu de la Parohia Momotești, „Chipuri de preoți de vocație și mărturisitori în secolul al XX-lea”;
• Pr. Cristian Oncescu de la Parohia Palanga, „Paternitate și filiație în relația dintre duhovnic și ucenic pentru transmiterea unei moșteniri sprirituale peste generații”;
• Pr. Ionuț Alin Gheorghiță, „Rolul și lucrarea duhovnicului în viața Bisericii”.

Unul dintre aspectele esențiale, discutate în cadrul conferinței, a fost conceptul de paternitate duhovnicească, un termen ce se referă la rolul preotului ca părinte spiritual al ucenicului său. Astfel, a fost reliefat faptul că paternitatea duhovnicească este o vocație profundă, marcată de responsabilitatea față de sufletul celui aflat în căutarea mântuirii.

Tradiția ortodoxă îl are ca model pe Mântuitorul Hristos, Care a creat o relație de paternitate spirituală cu Sfinții apostoli. Prin urmare, lucrarea duhovnicului are drept scop îndrumarea ucenicilor pe calea mântuirii. Conferința a subliniat că această paternitate nu se reduce doar la învățătură, ci presupune o relație de încredere, de grijă și de iubire necondiționată față de ucenic.

În contrast cu paternitatea, filiația duhovnicească presupune o atitudine de deschidere și încredere, în care ucenicul recunoaște autoritatea duhovnicului și se supune învățăturii sale, pentru a ajunge la desăvârșire. Astfel, tema conferinței a evidențiat importanța ascultării ca virtute centrală în relația duhovnicească, fiind un act prin care ucenicul își deschide inima pentru a primi Harul Duhului Sfânt.