„Calea mântuirii este calea smereniei, iar smerenia este cel mai scurt drum al mântuirii”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie
„Peste toate păcatele sale, omul poate călca prin pocăința cea tainic lucrătoare, întocmai cum vameșul a spălat întinăciunea vieții lui, prin smerita rugăciune și pocăință: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!”, întorcându-se astfel „mai îndreptat la casa sa” decât fariseul care se lăuda cu lipsa păcatelor și cu niște fapte lipsite de dragoste”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae”, duminică, 25 februarie.
Înaltpreasfinția Sa a amintit că „smerenia arată calitatea unei fapte. În adâncul smereniei, odată cu vederea deplină a propriei întinăciuni, a întunericului născut de păcate, în om se manifestă în mod paradoxal și o atragere tot mai mare spre sfințenie, căci „spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu!” (Isaia LXVI, 1-2). Dar acesta nu este în niciun caz vreun merit al omului, oricât de drept sau virtuos ar ajunge vreodată omul, ci numai un semn văzut al dragostei și al smereniei lui Dumnezeu, care Se cuprinde pe Sine în mod negrăit în sufletul omului.
Sfântul Efrem Sirul învață că „în cazul fariseului care se ruga, lucrurile pe care le spunea erau adevărate. Pentru că fariseul spunea lucrurile din mândrie, iar vameșul își mărturisea păcatele cu smerenie, mărturisirea celui din urmă a fost mai bine primită înaintea lui Dumnezeu, decât amintirea milosteniei făcute. Este mai greu a-ți mărturisi păcatele, decât a-ți mărturisi dreptatea. Dumnezeu privește la cel împovărat, și astfel vameșul i-a apărut ca având o mai mare povară de purtat decât ar fi avut fariseul. Vameșul a plecat mai îndreptat de la templu decât a făcut-o fariseul, doar pentru că a fost smerit”.
Dacă „mândria este cea mai uriașă piedică în calea Duhului Sfânt”, cum spune părintele Dumitru Stăniloae, atunci smerenia este cea mai potrivită haină în care trebuie împodobită inima omului.
În Pilda Vameșului și a fariseului ne încredințăm de faptul că smerenia este cel mai scurt drum al mântuirii, iar calea mântuirii este totuna calea smereniei, pentru că deși faptele fariseului nu erau rele în sine, trufia, egoismul, judecarea aproapelui, nerecunoștința față de Dumnezeu, spune Sfântul Vasile cel Mare, „a pierdut dreptatea și a zădărnicit răsplata prin prea marea încredere în sine”, a reliefat Chiriarhul Râmnicului.
