„Sfântul Cuvios Nichifor, cu mucenicească răbdare și nesfârșită nădejde în Mântuitorul Hristos, Doctorul Sufletelor și al Trupurilor, a mângâiat suferințele celor osteniți și împovărați”
„Sfântul Cuvios Nichifor și-a asumat crucea suferinței și a ales vietuirea în Hristos și cu Hristos, descoperind lucrarea minunată a lui Dumnezeu, Cel Care este tuturor toate”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu-Vâlcea, joi, 4 ianuarie.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „bolnav fiind, nu revolta și cârtirea s-au sălășluit în sufletul luminat de sfințenie al Sfântului Cuvios Nichifor, ci smerenia și dragostea desăvârșită prin asumarea îndemnului mântuitor: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei XI, 28). Și Duhul Cel de Viață făcător l-a călăuzit la deplina cunoaștere a lui Dumnezeu, devenind de nezdruncinat și neînfricat în fața suferinței. Pentru aceasta Dumnezeu a înnoit inima sa spre a nu izvorî gânduri rele, sălășluind în sufletul său duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii cu care a călătorit pe calea sfintelor porunci. Cu cât se smerea mai mult, cu atât Îl cunoștea mai mult pe Dumnezeu.
Cu mucenicească răbdare și nesfârșită nădejde în Mântuitorul Hristos, Doctorul Sufletelor și al Trupurilor, Sfântul Cuvios Nichifor a mângâiat suferințele celor osteneți și împovărați. Metaniile și privegherile sale au fost împletite cu rugăciunea inimii, cu dragostea desăvârșită pentru cei împreună pătimitori și suferinzi. Dumnezeu a preţuit credinţa Sfântului Nichifor și a răspuns rugăciunilor sale cu iubirea Sa milostivă, care atrage pe om spre înălţimi spirituale
Deși era țintuit pe patul de suferință, mintea sa era plină de duh și a fost înzestrat cu multe harisme, încât și-a petrecut ultimii ani din viață însuflând nădejde în ajutorul dumnezeiesc și alinând boli netămăduite”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
