Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Evanghelia ne învață să avem răbdare și nădejde în ajutorul Preasfintei Treimi, pentru că cel care va răbda, acela va primi binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu”
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit Sfânta Liturghie în Duminica a patra după Paști, 19 mai, la Catedrala Arhiepiscopală Sfântul Ierarh Nicolae din Râmnicu-Vâlcea.
În cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a tâlcuit pericopa evanghelică a duminicii, Vindecarea slăbănogului de la Vitezda, arătând că în Ierusalim erau două locuri cu ape tămăduitoare: scăldătoarea Vitezda unde odată în an îngerul Domnului se cobora și tulbura apa, iar cel care intra întâi se vindeca, și apa Siloamului, unde Mântuitorul, după ce îi vindeca pe orbi, îi trimite să acolo să se spele și să meargă să se arate preoților care certificau vindecarea unui bolnav.
Între cei care așteptau vindecare bolilor la scăldătoarea Vitezda era și omul acesta de care S-a apropiat Mântuitorul Hristos. Omul acesta, căruia Evanghelia nu-i precizează numele, păcătuise mult în viața lui, după cum relatează Sfântul Evanghelist Ioan la sfârșitul pericopei, însă, ajuns neputincios, trăia lângă această scăldătoare de mulți ani. Era trist și avea o singură nădejde: ca atunci când se cobora îngerul Domnului să intre și în el în scăldătoare și să se facă sănătos. Însă, așa cum mărturisește el înaintea Domnului, altul mergea înaintea lui și se făcea sănătos, pentru că el nu avea putere să meargă singur și să intre în această apă vindecătoare.
De acest bolnav se apropie Mântuitorul și îl întreabă: Voieşti să te faci sănătos? Întrebarea adresată slăbănogului a cărui perseverență era uimitoare este, după cum învață Sfântul Chiril al Alexandriei „o mărturie clară a bunătăţii lui Hristos în aceea că El nu aşteaptă rugăminţi de la bolnav, ci anticipează cererea lui cu propria bunătate iubitoare. Întrebarea nu era cauzată din neştiinţă, ceea ce este evident, ci pentru a stârni o dorinţă crescândă şi o rugăminte sărguincioasă”.
Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Atunci Fiul lui Dumnezeu i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă! și toți cei ce aflau în jurul scăldătoarei devin martorii minunii săvârșite de către Mântuitorul.
După săvârșirea minunii, cel care fusese bolnav merge prin cetatea Ierusalimului, iar fariseii, plini de invidie, îl întreabă cine l-a vindecat, Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Acesta nu știa să le spună cine este Cel Care l-a vindecat, pentru că Mântuitorul plecase, iar mulțimea se adunase să-l vadă pe el, cel care timp de treizeci și opt de ani fusese slăbănogit, iar acum, prin cuvântul unui om al lui Dumnezeu, se tămăduise. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că Mântuitorul a plecat „pentru că omul care a fost vindecat era cel mai bun martor al vindecării şi putea să îşi dea mărturia fără nici o suspiciune în absenţa Domnului nostru. El a plecat şi i-a lăsat să cerceteze faptul ei înşişi”.
După un timp, se întâlnește cu Mântuitorul în templu, iar Domnul îl atenționează: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău! Vedem, așadar, că boala era o consecință a păcatelor acestui om care însă nu a deznădăjduit ci a cultivat răbdarea și nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu unite cu rugăciunea. Deși cei prezenți la Vitezda au privit doar la vindecarea trupească, Mântuitorul îi descoperă că, în urma bolii sale, pe care o trăise asemenea unei perioade de postire și pocăință a păcatelor, primise de la Dumnezeu și tămăduirea bolilor sufletești. Bucurându-se de minunea la care fusese părtaș, acest om și-a schimbat viața și a început să-L mărturisească pe Iisus.
Evanghelia ne învață să avem răbdare și nădejde în ajutorul Preasfintei Treimi, pentru că cel care va răbda, acela va primi binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu.
