Postul, scară către cer și urcuș către Învierea lui Hristos

În cuvântul de învățătură, rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a explicat că Biserica a rânduit pomenirea izgonirii lui Adam din Rai la începutul Postului Sfintelor Paști, pentru a conștientiza cât de folositor este postul pentru firea umană, dar și cât de grave sunt pentru om neascultarea de Dumnezeu și neînfrânarea. Adam, cel întâi-zidit nu a ascultat de Dumnezeu și nu s-a înfrânat, adică nu a postit, făcând ascultare de pântecele său și, mai mult de aceasta, de satana, prin Eva. Însă, în pofida acestui păcat, Adam nu s-a căit înaintea lui Dumnezeu, ci a dat vina pe femeia dăruită lui de Dumnezeu. De atunci, de la căderea lui Adam în păcat și până la sfârșitul veacurilor, omul care a păcătuit are tendința de a se disculpa și de a acuza pe semenul său. De aceea, Sfinții Părinții ne învață, prin pilda izgonirii lui Adam din Rai, că nici un om nu se poate apropia de Dumnezeu, dacă nu se căiește cu sinceritate pentru păcatele săvârșite, dar și că, prin post, omul poate dobândi ceea ce nu a reușit Adam, și anume îndumnezeirea.

Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai relatează un mic fragment din Predica de pe munte (Sf. Ev. Matei 6, 14-21), rostită de Mântuitorul Hristos pentru a ne învăța că legătura noastră cu Dumnezeu depinde de atitudinea pe care o avem cu semenii noștri, și anume „de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și Tatăl vostru Cel ceresc” (Sf. Ev. Matei 6, 14). În acest sens, Părintele Arhiepiscop Varsanufie a evidențiat însemnătatea duhovnicească a iertării, dar și a lucrării recunoașterii sincere a propriilor păcate, pentru că astfel omul nu numai că nu nesocotește sau disprețuiește pe semenii săi, ci se smerește și își răstignește egoismul pentru a se apropia de oameni, de Dumnezeu.

„Dacă noi nu iertăm, atunci nici Dumnezeu nu ne iartă. Dacă noi ne împietrim inima noastră când cineva ne greșește cu ceva, cum mai avem îndrăzneală să Îi cerem lui Dumnezeu ca să ne ierte pe noi? Ne amintim de pilda datornicului care a fost iertat de stăpânul lui, care era Dumnezeu, dar el nu a iertat celui care era, la rândul lui, dator, de aceea Dumnezeu l-a pedepsit pe el. Astfel, e important să înțelegem că atunci când păstrăm în inima noastră supărări, când nu vrem să iertăm, inima noastră se înveninează, se îmbolnăvește, iar boala aceasta aduce multe rele și alte boli. Nu trebuie să uităm că începutul oricărei boli trupești este boala sufletească, deoarece atunci când se îmbolnăvește sufletul, durerea aceasta sufletească, în timp, aduce boala trupului. Unul din dumnezeieștii Părinți spune că noi ne asemănăm cu Dumnezeu numai atunci când iertăm, pentru că El i-a iertat  chiar și pe cei care L-au batjocorit, care L-au umilit, care L-au bătut și care L-au răstignit”, a spus Înaltpreasfințitul  Părinte Arhiepiscop Varsanufie.

Postul este una dintre poruncile lui Dumnezeu, de aceea împlinirea ei aduce multe folos trupului și sufletului, dar mai ales răsplata lui Dumnezeu, a mai explicat Chiriarhul Râmnicului.

„Una dintre poruncile Evangheliei acestei duminici este iertarea tuturor celor care ne-au greșit, pentru a ține un post curat. Postul, care este a doua poruncă, nu înseamnă numai abținerea de la bucate, ci și de la vorbirea deșartă, de vederea celor vătămătoare sufletului, adică Dumnezeu ne cheamă ca să postim cu toate cele cinci simțuri ale noastre, pentru că acest post ne va urca pe noi către cer. Sfântul Ioan Scărarul arată că acest post de 40 de zile reprezintă o scară către cer și un urcuș către Învierea lui Hristos, care este zălogul învierii noastre. A treia poruncă este cuprinsă în cuvintele Mântuitorului cu care se încheie pericopa evanghelică, și anume: «Adunați-vă comori în cer, unde nici molia și rugina nu le strică și unde furii le sapă și le fură. Căci unde este comoara ta, acolo este și inima ta» (Sf. Ev Matei 6, 21). Așa este firea omenească ca să adune, precum furnicile, toată viața, iar după ce trecem din viața aceasta toate rămân, nu le luăm cu noi. Astfel, să înțelegem că cea mai de preț comoară este sufletul nostru, iar comoara despre care vorbește Sfânta Evanghelie sunt faptele noastre cele bune. Perioada Postului Mare este o perioadă în care omul trebuie să se concentreze mai mult pe chivernisirea virtuților, pe valorile spirituale, uitând de cele pământești. Vremea postului este o perioadă în carene hrănim mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, renunțând la multa mâncare trupească”, a reliefat Părintele Arhiepiscop Varsanufie.

La finalul cuvântului, Înaltpreasfinția Sa a îndemnat credincioșii să se spovedească și împărtășească mai des și să urmeze calea postului, pentru a-L însoți pe Domnul Hristos în Săptămâna Pătimirilor Sale și, astfel, să fie părtași Învierii Sale.

               Răspunsurile liturgice au fost de către psalții Catedralei Arhiepiscopale din Râmnicu-Vâlcea.

               Biserica cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din satul Bogdănești, comuna Tomșani, a fost construită de comunitatea parohială începând cu anul 1914, fiind târnosită în anul 1928. De aproape 4 luni, parohia este păstorită de pr. Vasile Marius Tomescu, după ce părintele Stelian Dăscălete, care a păstorit această comunitate timp de 42 de ani, a ieșit la pensie.