Chiriarhul Râmnicului: „Minunea învierii fiicei lui Iair ne încredințează că Dumnezeu are putere asupra morții și toate cuvintele Evangheliei Sale despre învierea morților sunt adevărate”

În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Părintele Arhiepiscop a arătat că „Sfânta Evanghelie prezintă două minuni pe care Mântuitorul le-a săvârșit înaintea ucenicilor și înaintea celor care-L urmau și-L ascultau.

Sfântul Evanghelist Luca relatează că la Mântuitorul a venit mai marele sinagogii, pe nume Iair. Acesta era necăjit foarte pentru că avea pe fiica sa, de numai doisprezece ani, foarte bolnavă. Căutase vindecarea ei la mulți doctori însă niciunul dintre ei nu o însănătoșise. Singura lui nădejde era acum la Mântuitorul Hristos, pe care el Îl considera că este în măsură să-i vindece copilul.  Iair face parte dintre cei care, deși slujeau după Legea lui Moise, recunosc în Mântuitorul pe Mesia cel așteptat. Unul dintre ei era Nicodim care era convins, în urma convorbirii cu Mântuitorul, de necesitatea sfântului botez. Un altul era Iosif din Arimateea care a oferit locul său de înmormântare pentru Trupul Mântuitorului.

Iair, cu multă durere, a venit la Mântuitorul ca să-L cheme în casa sa cu nădejdea că fetița lui de doisprezece ani va fi vindecată.

Mântuitorul pornește către casa acestui fariseu, însă o mulțime de oameni Îl înconjurau, iar o femeie care era bolnavă de doisprezece ani, se atinge de poala hainelor Lui, rugând pe Dumnezeu ca să-i dea mângâiere și să-i dea vindecare. Mântuitorul se întoarce și întreabă: „Cine s-a atins de Mine?”. Auzind întrebarea, ucenicii s-au mirat foarte mult. Cum putea să întrebe Învățătorul lor „Cine s-a atins de Mine?”, când era îmbulzit de mulțime din toate părțile.

Atunci, femeia aceasta, cu smerenie și cu sfială, Îi mărturisește din ce pricină s-a atins și cum s-a tămăduit îndată. Lucrul acesta, că numai ce s-a atins de Mântuitorul și s-a vindecat, ne face pe noi să ne gândim cât de important este pentru noi, care suntem creștini, să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, să ne unim cu El, nu numai să ne atingem de El, vindecându-ne de spinii tuturor păcatelor.

Pleacă apoi către  casa lui Iair și, în momentul în care pornesc, cineva vine și-i zice „A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul”. Vă închipuiți ce durere mare era în sufletul acestui tată. Venise cu nădejdea că Mântuitorul îi va vindeca copilul, însă nu ajunsese să-Și pună  mâna peste copila lui, sau măcar s-o vadă. Văzând deznădejdea în care a căzut Iair, Mântuitorul îi spune: „Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi”. Când a ajuns la casa lui Iair, i-a scos afară pe cei din camera în care zăcea moartă fetița și, luând cu Sine pe Petru și pe cei doi frați Ioan și Iacob, fiii lui Zevedeu, și pe tatăl copilei, i-a zis acesteia „Copilă, scoală-te!”. Spune Sfântul Evanghelist Luca că s-a întors sufletul în trupul ei și pe urmă a încredințat-o tatălui său.

Această minune ne încredințează că Dumnezeu are putere asupra morții și toate cuvintele Evangheliei Sale despre învierea morților sunt adevărate. De altfel, Biserica nu-i numește morți pe cei care mor, ci-i numește adormiți. Moartea nu a fost creată de Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie viu, l-a așezat în grădina raiului, în Eden, unde l-a pus să stăpânească peste toată creația Sa. Moartea a venit în lume în urma păcatului pe care l-au făcut primii oameni, Adam și Eva, părinții întregului neam omenesc, după cum ne încredințează Sfântul Apostol Pavel „plata păcatului este moartea”.

Proorocul Isaia, sfintele evanghelii, ne descoperă că după viața aceasta trecătoare, oamenii merg în rai sau în iad. Când va veni învierea morților, unii vor învia, spune proorocul Isaia, spre viața cea veșnică, iar alții spre osânda cea veșnică. De aceea, timpul acesta  pe care noi îl petrecem pe pământ este de fapt un timp de zidire pentru viața cea veșnică și suntem datori să-l unim cu Hristos prin Taina Sfintei Spovedanii și să ne împărtășim de cuvântul lui Dumnezeu, aici în biserica cea sfântă.

Învierea acestei fetițe, dar și vindecarea acelei femei care suferea de mult timp, ne încredințează că Dumnezeu ne iubește și dragostea lui Dumnezeu se vădește în toate darurile pe care ni le face nouă, însă trebuie să prețuim  dragostea aceasta și să o împărtășim și celorlalți” a subliniat Înaltpreasfinția Sa.