Slujba Preacuviosului Părinte Grigorie Decapolitul

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am...,

Stihirile Sfântului Grigorie, pe 4 glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria...

În cereştile locaşuri cu veselie locuind... (de două ori).

Cu secera rugăciunilor, Părinte Grigorie...

Vas primitor de fapte bune, pe tine te numim, Cuvioase...

Slavă..., glasul al 2-lea:

Preacuvioase, lepădându-te de lume şi de cele din lume, Evanghelia lui Hristos ai urmat şi în taină ai vieţuit în pustie ca în rai. Prin înfrânarea trupului, ai omorât desăvârşit şarpele cel ucigaş de oameni. Pentru aceasta, Fericite Grigorie, în ceruri te sălăşluieşti şi dimpreună stai înaintea scaunului lui Hristos Dumnezeu; pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Astăzi Biserica ce a încăput pe Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu, în Templul Domnului se aduce şi Zaharia o primeşte. Astăzi Sfintele Sfintelor se bucură şi ceata îngerilor în taină prăznuieşte. Cu care şi noi prăznuind astăzi, împreună cu Gavriil să strigăm: Bucură-te, Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

La stihoavnă

Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Amăgirile viclenilor demoni biruindu-le cu puterea Crucii, luminat ai arătat slava lui Hristos, Părinte Grigorie.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Ridicatu-te-ai ca Ilie în car de foc şi ai mers, Fericite, fără mijlocire la Treime, Grigore preafericite.

Stih: Fericit bărbatul, care se teme de Domnul, întru poruncile Lui.

Purtând Crucea Domnului pe mâinile tale, Părinte, nălucirile demonilor, Grigore, le-ai alungat.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Podobie aceeaşi:

De lumina Treimii săturându-te, Părinte, prin împărtăşirea cea dintâi, după aceea lumină închipuindu-te, te-ai arătat revărsând raze.

Şi acum..., asemenea:

Lumina Treimii a strălucit ţie, Fecioară, când a strigat Gavriil către tine: Bucură-te cea plină de har.

Troparul sfântului, glasul al 3-lea:

Chip te-ai făcut înfrânării şi prin dumnezeiescul Duh pe toţi i-ai luminat. Alergarea dreptei credinţe ai săvârşit-o şi cu învăţăturile lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor rău credincioşi, Părinte cuvioase Grigore, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă... Şi acum..., al Înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Bucurie mai înainte ne încredinţează nouă Ana astăzi, rod potrivnic întristării odrăslind, pe singura pururea Fecioară, pe care, rugăciunile împlinindu-şi, a şi adus-o astăzi bucurându-se în Templul Domnului, ca pe ceea ce este Biserica Cuvântului lui Dumnezeu şi Maică curată.

Apoi ectenia mică şi otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se citeşte: Fericit bărbatul... Starea dintâi.

La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 8: Ale Înainte-prăznuirii 3, şi ale sfântului Grigorie 5.

Stihirile Înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Fecioarele purtând făclii au petrecut cu bucurie pe pururea Fecioara, proorocind într-adevăr cu duhul ceea ce avea să fie. Că Născătoarea de Dumnezeu fiind Biserica lui Dumnezeu, pruncă fiind, cu strălucire feciorească, a fost adusă la Templu.

După făgăduinţa cea sfântă, Născătoarea de Dumnezeu şi Rodul cel lăudat, s-a arătat lumii cu adevărat ca cea mai presus decât toţi. Aceasta plinind rugăciunea celor ce au născut-o şi fiind păzită cu Dumnezeiescul Duh, cu bună cinste a fost dusă în Templul lui Dumnezeu.

Cu pâine cerească fiind hrănită, cu credinţa în Templul Domnului, Fecioară, ai născut lumii pe Cuvântul vieţii; Căruia ca o Biserică aleasă şi cu totul fără de prihană, ai fost încredinţată mai înainte prin Duhul cu taină, Mireasă făcându-te lui Dumnezeu şi Tatălui.

Alte Stihiri, ale Sfântului Grigorie, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus eşti chemat...

Cu dumnezeiască lumină fiind strălucit, când ai căutat cu curăţia minţii şi ai ales în locul celor de acum pe cele veşnice ce aveau să fie, atunci foc ai primit în inima ta, şi aprinzându-te cu dumnezeiasca dragoste, ai uitat trupul şi sângele şi spre nevoinţele sihăstriei te-ai gătit. Pentru aceasta patimile trupeşti sufletului tău le-ai supus, Părinte preacuvioase (de două ori).

Suindu-te te-ai sălăşluit la înălţimea dumnezeieştilor munţi şi topindu-ţi acest smerit trup cu necazurile scârbelor, cu starea la priveghere şi cu neîncetatele rugăciuni, Părinte Grigore, Preabunului împărtăşindu-te, te-ai luminat. Şi luând harul multor feluri de minuni, tuturor celor ce vin cu credinţă la racla sfintelor tale moaşte, vindecări le dăruieşti. Pentru aceasta ca pe un dumnezeiesc făcător de minuni şi învăţător, pe tine te slăvim (de două ori).

Năvălirile şi săgeţile demonilor, prin închipuirea rugăciunilor tale le-ai stricat şi cu puterea lui Dumnezeu biruinţă luând asupra lor, Slăvite, de aceea, Părinte, Preabunul ţi-a dăruit ţie haruri de minuni, prin smerenia inimii tale odihnindu-te. Pentru aceasta şi minuni, Preaslăvite, izvorăsc cinstitele tale moaşte. Că bună mireasmă te-ai arătat lui Hristos, Grigorie.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe cel după chip păzindu-l nevătămat mintea, stăpân ţi-ai pus peste patimile cele păgubitoare şi sihăstreşte, spre Cel după asemănare, cât este după putinţă, te-ai suit. Că bărbăteşte firea silindu-ţi, te-ai nevoit a supune pe cel mai rău celui mai bun şi trupul să-l faci rob duhului. Pentru aceasta, călugărilor te-ai arătat mai mare cetăţean pustiei, povăţuitor celor ce bine călătoresc, îndreptător de fapte bune prea adevărat. Şi acum în ceruri oglinzile dezlegându-se, Fericite, curat vezi Sfânta Treime, rugându-te fără mijlocire, pentru cel ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine.

Şi acum…, glas acelaşi:

Astăzi împreunările credincioşilor adunându-ne duhovniceşte să prăznuim şi pe dumnezeiasca fiică, Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea, care a fost adusă în Templul Domnului, cu bună credinţă să o lăudăm; pe cea mai înainte aleasă, din toate neamurile, spre sălăşluirea Împăratului tuturor, lui Hristos şi Dumnezeul nostru. Fecioare făclii purtând, mergeţi înainte, petrecând în duh preacinstit pe pururea Fecioara. Maicilor, întristarea toată lepădând, cu bucurie împreună urmaţi celei ce s-a făcut Maica lui Dumnezeu şi solitoare de bucurie lumii. Toţi împreună cu bucurie împreună cu îngerul, bucură-te să strigăm celei pline de har, care pururea se roagă pentru sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei şi citirile:

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele chinul. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor şi mergerea de la noi sfărâmare, iară ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi munca, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca pe aur în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înţelege adevărul; şi credincioşii în dragoste vor petrece cu dânsul. Că har şi milă este întru cuvioşii lui şi cercetare întru aleşii lui.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 15-23; VI, 1-3)

Drepţii în veci vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii de la cel Preaînalt. Pentru aceasta, vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului, că cu dreapta sa va acoperi pe ei şi cu braţul său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea lui şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii şi-şi va pune Luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia; şi va ascuţi cumplita mânie întru sabie şi va da război împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nemeritoare săgeţile fulgerelor şi, ea dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare; de pietre, pline se vor arunca grindine. Întări-se-vor asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca de năpraznă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii şi ca un vifor îi va vântura pe ei. Şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru noroadele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la cel Preaînalt.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)

Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţelor viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a împlinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi noroadele văzând şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta. Că dar şi milă este întru cuvioşii lui şi cercetare întru aleşii lui.

LA LITIE

Stihira hramului, şi a sfântului:

Stihirile glasului 1:

Fericite Părinte, cine va spune pătimirile tale cele din sihăstrie? Şi va grăi nevoinţele tale, luptele cu demonii şi petrecerea cea rea, lacrimile şi zdrobirea inimii, postirea şi golătatea, chinul din pricina gerului şi a vânturilor şi arsura soarelui? Ai trăit în trup precum cei fără de trup şi acum pe toţi credincioşii cu pomenirea ta îi veseleşti. Pentru care roagă-te lui Hristos să-i izbăvească pe dânşii de ispitele celui viclean, Preacuvioase Grigore, cu rugăciunile tale.

Cele pământeşti toate ai lăsat, pe cele stricăcioase şi trecătoare nu le-ai luat în seamă. Cu poruncile lui Dumnezeu luminându-ţi sufletul, Fericite Grigore, împodobitu-te-ai cu strălucirea minţii şi în pustie ai voit a te sălăşlui. Ai iubit cu totul pe Hristos, Care, venind împreună cu Tatăl şi cu Duhul, locaş a făcut întru tine; şi har de vindecări şi de minuni ai primit, a izgoni duhurile cele viclene. Că te-a proslăvit pe tine Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Preacuvioase, să mântuiască sufletele noastre.

De petrecerea cea împreună cu îngerii şi de lumina vieţii veşnice şi de viaţa celor din lumină aducându-ţi aminte, din lume ai fugit şi Crucea ta cu bucurie luând, Grigore, ai urmat Celui ce s-a răstignit pentru tine şi, prin arătare de înger, biruinţă asupra demonilor ai luat. Preamărite, minuni săvârşind şi acum în lumina sfinţilor te veseleşti. Pentru aceasta pomenirea ta mărim şi ne rugăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Preacuvioase Părinte Grigore, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ al Sfântului Duh şi de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască plăcerile. Şi acum cu dumnezeiasca lumină mai curat fiind strălucit, luminează şi gândurile noastre, ale celor ce cu credinţă te laudă pe tine şi cu dragoste se închină la sfintele tale moaşte.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Cuvioase Părinte, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ai părăsit, bogăţia şi slava întru nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai strigat: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla har veşnic. Nimic să nu cinstiţi mai mult decât dragostea Lui. Că atunci când va veni întru slava Sa, să aflaţi odihnă cu toţi sfinţii; cu ale cărui rugăciuni, Hristoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum..., glasul al 4-lea:

Veniţi credincioşii, pe ceea ce singură este fără de prihană să o lăudăm, pe cea mărturisită de prooroci, în Templu adusă; care mai înainte de veci a fost rânduită a fi Maică şi în anii cei mai de pe urmă s-a arătat Născătoare de Dumnezeu. Doamne, pentru rugăciunile ei, dă-ne nouă pacea ta şi mare milă.

La stihoavnă

Stihirile, glasului al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Când te-ai rănit cu dragostea lui Hristos, frumuseţile lumii ai lăsat, şi Aceluia, bucurându-te, ai urmat; şi cu osârdie pustia ai ajuns şi într-însa cu plăcere dumnezeiască bine ai vieţuit. Iar acum în mormânt fiind mort, în trup cu lucrare duhovnicească ca un viu te arăţi, izvorând minuni şi sfinţind pe poporul tău, Grigore de Dumnezeu Purtătorule, frumuseţea călugărilor.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.

Arătatu-te-ai vistierie de fapte bune, că pe toţi cel ce au pătimit în viaţă pentru Hristos, cu dragoste aprinzându-te i-ai cercetat şi ridicându-i pe ei, cu dumnezeieştile învăţături, ai şi dorit a te nevoi dimpreună cu dânşii. Şi prin credinţă, dumnezeieştilor îndreptări i-ai asemănat pe dânşii, cărora împărtăşindu-te, chip dumnezeiesc te-ai arătat şi dimpreună părtaş desfătării.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Trâmbiţă de taină te-ai arătat, prefăcând spre lauda cea duhovnicească pe toţi; şi surlă de Dumnezeu mişcată, lăudând dumnezeieştile tabere, pe toţi sfinţii slăvind şi biruinţele lor propovăduind. Pe cei ce pătimeau pentru sfintele icoane i-ai întărit, că tu din adâncul cuvintelor ai băut din izvoarele cele mântuitoare, care adapă casa lui Dumnezeu.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Şezând în carul cel alergător la cer, Minunate, prin înfrânare ai ajuns viaţa cea desăvârşită a faptelor bune, pustia socotind-o Ierusalimul cel de sus. Şi prin nevoinţele cele cu durere cu vrednicie plată luând, dimpreună cu începătoriile cetelor cereşti te bucuri, Fericite, te-ai făcut veşnicilor bunătăţi moştenitor şi locuitor al împărăţiei. Pentru aceasta, purtătorule de Dumnezeu Grigore, roagă-te Mântuitorului a toate, să împace lumea şi să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., asemenea:

David mai înainte a glăsuit despre tine, Curată, mai înainte văzând sfinţirea intrării tale în Templu, întru care marginile astăzi prăznuiesc, mărindu-te pe tine, Prealăudată. Că prin tine ceea ce mai înainte de naştere ai fost fecioară şi după naştere ai rămas nestricată, Maică a Cuvântului vieţii, astăzi în Templu Zaharia se veseleşte primindu-te, Stăpână. Şi Sfânta Sfintelor se bucură, luându-te pe tine hrănitoarea vieţii noastre. Pentru aceasta şi noi cu psalmistul strigăm ţie: Roagă pentru noi pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să ne dăruiască nouă mare milă.

La binecuvântarea pâinilor.

Troparul sfântului, glasul al 3-lea:

Chip te-ai făcut înfrânării şi prin dumnezeiescul Duh... (de două ori).

(Caută la Vecernia mica) şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (o dată) şi citire a Cuvântului.

Iar de nu va fi priveghere, troparul sfântului, Slavă... Şi acum..., al Înainte-prăznuirii.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., troparul Înainte-prăznuirii (de două ori), Slavă..., al sfântului, Şi acum..., al Înainte-prăznuirii.

După întâia stihologie

Sedealnă, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Răsărind ca un soare, Preacuvioase, de departe străluceşti raze a toată lumea, făcătorule de minuni mare Grigore, lauda preacuvioşilor. Pentru aceasta roagă pe Stăpânul tău să lumineze sufletele noastre, ale celor ce te lăudăm pe tine, de Dumnezeu înţelepţite Părintele nostru (de două ori).

Slavă... Şi acum..., a Înainte-prăznuirii:

Roada drepţilor, cea sfântă, a lui Ioachim şi a Anei, se aduce lui Dumnezeu în Templu, cu trupul prunca fiind hrănitoarea vieţii noastre, pe care a binecuvântat-o sfinţitul Zaharia. Pe aceasta toţi, ca pe Maica Domnului, cu credinţă să o fericim.

După a doua stihologie

Sedealnă, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Prin strălucirea credinţei celei lucrătoare de lumină, cu adevărat întocmai îngerilor te-ai arătat, Cuvioase Grigore, arătând bărbăţie tare a minţii tale; cu postul biruind patimile cele ostitoare. Pentru aceasta şi după sfârşit ca un viu stând înaintea Sfintei Treimi, roagă-te să ne mântuim noi (de două ori).

Slavă... Şi acum..., a Înainte-prăznuirii:

Mai înainte de zămislire, Curată, te-ai sfinţit lui Dumnezeu şi născându-te pe pământ, ai fost adusă acum dar Lui, plinind făgăduinţa pământească, şi în dumnezeiescul Templu. Ceea ce eşti cu adevărat dumnezeiască Biserică, din pruncie curată cu făclii luminoase petrecută fiind, te-ai arătat locaş Luminii celei neapropiate şi dumnezeieşti. Mare este cu adevărat mai înainte mergerea ta, Ceea ce una eşti dumnezeiască Mireasă şi pururea Fecioară.

După Polieleu

Sedealnă, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Curăţându-ţi întunericul patimilor şi luând poruncile lui Hristos cu adevărat ca o lumină în post ai strălucit. Şi trupul ţi-ai omorât, iar cu duhul ai trăit, cursele vrăjmaşului, Fericite, călcându-le. Pentru aceasta şi puterilor îngereşti cele de sus, cu harul Duhului, Părinte Grigore, dimpreună părtaş te-ai făcut, iar acum roagă pe Hristos Dumnezeu iertare, de păcate să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă... Şi acum..., a Înainte-prăznuirii:

Podobie: Porunca cea cu taină...

Să se bucure David scriitorul de cântări şi să dănţuiască Ioachim împreună cu Ana, că rod sfânt dintr-înşii a ieşit, Maria cea purtătoare a Luminii, dumnezeiasca făclie. Şi intrând ea în Templu, s-a bucurat văzând-o fiul lui Varahie şi a binecuvântat-o şi bucurându-se a strigat: Bucură-te, minune a toată lumea.

Apoi Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea:

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este, înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Matei:

În vremea, aceea mers-au după Iisus noroade multe...

Psalmul  50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile cuviosului tau Grigore, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Şi stihira, glasul al 6-lea:

Preacuvioase Părinte Grigore, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele demonice ai pierdut şi ai ajuns cetele îngereşti, a căror viaţă fără prihană ai urmat; iar acum îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al Înainte-prăznuirii cu irmosul pe 6 şi ale sfântului două pe 8.

Canonul Înainte-prăznuirii şi cel dintâi al sfântului.

Alt Canon, al preacuviosului Grigore, Alcătuire a Sfântului Macarie

Cântarea 1, glasul 1:

Irmos: Hristos se naşte slăviţi-L...

Purtătorule de Dumnezeu, roagă pe singurul Dătător de bine să fie milostiv nouă, celor ce prăznuim întru tot sfântă pomenirea ta şi cere iertare de păcate, ca întru laude Domnului să cântăm, căci cu slavă s-a proslăvit.

Cel ce toate le vede, văzând viaţa ta cea îngerească, a ascultat rugăciunile tale şi înger trimiţând, sabie de foc ţi-a dat, tăindu-ţi patimile inimii. Pentru aceasta cu negrăită slavă cânţi, întru veselie: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă s-a preaslăvit.

Slavă...

Cu căldură ai alergat la Dumnezeu, dorind de mărirea cea fără de moarte, Părinte Grigorie, de tot pe tine te-ai sfinţit, cu viaţa fără prihană şi cu înfrânarea şi cu luminată inimă; şi neîncetat întru veselie lauzi: Să cântăm Dumnezeului nostru că s-a preaslăvit.

Şi acum..., a Născătoarei:

Toiagul lui Aaron cel înfrunzit, rădăcina ce a crescut din Iesei, mai înainte au închipuit Preacurata floare a lumii, care a răsărit pe Dumnezeu întrupat. Pe Care roagă-L neîncetat, pururea Fecioară, pentru noi cei ce alergăm la tine.

Catavasie: Deschide-voi gura mea…

Cântarea a 3-a:

Irmos: Fiului Celui născut...

Vieţuind pe pământ viaţă întocmai ca a îngerilor, ai aflat lumina şi ca dânşii, părtaş lor te-ai făcut; cu care dimpreună pururea te bucuri şi ca un dumnezeiesc prooroc şi ca un întâistătător al călugărilor, strigi: Sfânt eşti, Doamne.

Balaurul cel viclean cumplit se sălbăticise asupra ta, Părinte, dar prin rugăciunile tale a pierit ca Aviron, pentru ca dumnezeiescul har duhovnicesc te umbreşte în chip nevăzut pe tine, întru tot Fericite, multora dând vindecare, Grigore de Dumnezeu înţelepţite.

Slavă...

Pe Hristos ca pe Făcătorul şi Domnul, de Care toate se înfricoşează şi se cutremură, întru tine L-ai câştigat; pe Hristos în inima ta L-ai purtat, pe Hristos în tine l-ai avut grăitor, cu puterea lui duhurile cele necurate le-ai certat, Părinte, şi toate s-au supus ţie, ca unui ucenic vestit al Lui.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cămară preacurată mai presus de cuvânt a întrupării Cuvântului şi casă împărătească de taină şi scaun drept te numim şi te mărturisim pe tine. Şi bucurându-ne de naşterea ta, te mărim, Marie, Mireasa a lui Dumnezeu.

Condacul şi Icosul Înainte-prăznuirii

Sedealna Sfântului Grigore, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu dumnezeiască strălucire fiind luminat, ai depărtat întunericul patimilor celor de suflet păgubitoare, Grigore pururea mărite şi înălţându-te spre înălţimea nepătimirii cea preacurată, ai revărsat cu strălucire raze de tămăduiri, sălăşluindu-te întru lumina cea neapusă a împărăţiei lui Hristos (de două ori).

Slavă... Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Lăudaţi, fecioarelor, maicilor, mai înainte prăznuiţi, noroade cu cântări slăviţi, preoţi, binecuvântaţi pe Precurata Maica lui Dumnezeu, căci cu trupul mai înainte fiind încă prunca în Templu a fost adusă, ca o Biserică a lui Dumnezeu preasfântă. Pentru aceea, praznic duhovnicesc săvârşind, să o lăudăm pe dânsa, ca pe folositoarea neamului omenesc.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei...

Poruncile Aceluia ai păzit, pentru care de nimic toate le-ai socotit; luminându-te cu dragostea lui Hristos, frumuseţile lumii le-ai lăsat, de gâlcevile lumii al fugit şi la pustie ajungând, de la Domnul, Părinte, te-ai învăţat. Limanul cel mai presus de lume ai câştigat, fericite Grigore.

Pom te-ai sădit în valea înfrânării, adăpat cu harul Duhului; iar acum roade de fapte bune şi de tămăduiri, înainte pui pomenirea ta, Preacuvioase.

Slavă...

Din vârsta tinereţilor cu nerăutatea, cu blândeţele şi cu smerenia împodobindu-te, iubitor de poruncile lui Dumnezeu te-ai arătat; şi mai înainte ai iubit frica Lui, care este începutul înţelepciunii.

Şi acum..., a Născătoarei:

Cu sfinţite glasuri pe tine frumuseţea lui Iacov te lăudăm, Ceea ce ai născut lumii Lumina cea întrupată, care este din Lumina ce luminează sufletele celor ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea sfinţilor Lui.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Cu lumina Treimii strălucind Preaînţelepte, gândul tău ţi l-ai luminat şi ai întunecat relele întărâtări ale demonilor, şi căscarea gurilor fiarelor şi durerile bătăilor ca pe un păianjen le-ai socotit, aprinzându-te cu duhovnicescul foc, Părinte preacuvioase, preaminunate Grigore.

Preacuvioase Părinte, înstrăinându-ţi gândul de cele pământeşti, de cereştile bunătăţi te-ai lipit, Grigorie, şi de acolo ai câştigat prealuminată strălucire, cu curăţia făcându-te preot luminat.

Slavă...

Dar de vindecări a multor feluri de neputinţe dându-se ţie, Părinte Grigorie, pe toţi vindeci degrab; şi asupra gândurilor celor necurate, Înţelepte, Hristos ţi-a dăruit putere. Că biruind firea, Părinte, te-ai învrednicit darurilor Duhului, cel mai presus de fire.

Şi acum..., a Născătoarei:

Pe Adam cel ce prin putredul nărav a căzut l-ai ridicat, Preanevinovată, născând Viaţa cea ipostatică din pântecele cel fecioresc cu Duhul Sfânt şi la dumnezeiasca cea fără de patimă şi nestricăcioasa hrană, L-ai chemat pe El, Stăpână.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Din pântece pe Iona...

Preabunului Domn ce s-a făcut sărac pentru noi, Părinte Grigorie, dumnezeieşte te-ai asemănat: umblând întru cuviinţă, de neagoniseală te-ai ţinut, bogăţia bunătăţilor celor veşnice ţi-ai învistierit, din care a răsărit ţie, prin dumnezeiescul Duh, înţelegătoare veselie.

Odraslă de înţelepciune, din început iubind frica lui Dumnezeu, ai înflorit în valea înfrânării, Preacuvioase, ca un crin bine mirositor, bine mirezmuind în inima noastră, Preamărite, cu dumnezeiasca ta viaţă.

Slavă...

Înstrăinatu-te-ai de moştenire şi de rudenii de bunăvoie, de Dumnezeu Înţelepţite; Crucea pe umeri luând, Fericite, prin înfrânare ai vieţuit, Grigore înţelepte şi te-ai apropiat de Hristos, la Care te-ai şi mutat.

Şi acum..., a Născătoarei:

Zburdările patimilor tinereţilor mele alinează-le, Fecioară şi cere ca milostiv şi împăciuitor să fie Fiul tău şi Dumnezeu acum, Curată, nouă robilor tăi; şi ne păzeşte pe noi întregi de toate uneltirile celui potrivnic.

Condacul Sfântului Grigorie, glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioară astăzi...

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaşte, care cu podoabele faptelor bune şi cu razele tămăduirilor pe toţi luminezi, al lui Hristos slujitor. Pentru aceasta prăznuim prealăudată pomenirea ta şi cinstim nevoinţele tale, Preafericite Părinte, înţelepte Grigore.

ICOS

Povăţuitorului bisericesc şi dascălului şi lucrătorului de sfinţenie, ca unui tăinuitor al celor negrăite, dimpreună cu un glas strigăm: cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, deschide-ne nouă buzele şi ne învredniceşte să grăim cuvintele învăţăturilor tale şi să lăudăm nevoinţele tale. Că tu dimpreună părtaş arătându-te Treimii, ca alt soare luminezi în lume, strălucind cu minunile şi cu învăţăturile ca Moise, pururea învăţându-te în legea Domnului; cu cuvintele şi cu fapta te-ai făcut lumina lumii, rugându-te neîncetat pentru toţi cei ce te fericesc pe tine, întru tot fericite Părinte înţelepte Grigore.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în bună...

Alergarea postului săvârşind şi credinţa, Fericite, păzind, ca cel ce eşti plin cu adevărat de înţelegere duhovnicească, de Dumnezeu Înţelepţite, cununa dreptăţii ai luat de la Hristos; şi acum te odihneşti în locaşurile cele luminate, dimpreună cu drepţii strălucind, Preaslăvite. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Una gândind, aceea ce te-a povăţuit pe tine la viaţă, frumuseţile lumii le-ai trecut, pentru aceasta moştenirea cea mai presus de lume ai câştigat, pentru care luminează sufletele celor ce te laudă pe tine Grigore, învrednicindu-i nespusei luminări şi înălţări, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă...

Împovăraţi fiind de păcate şi gârbovi de patimi, la tine, Părinte, alergăm, pentru amândouă căutând mântuire. Ci ca un Părinte ales, Stăpânului Hristos roagă-te să ne ridice din prăpastiile cele păgubitoare de suflet, ca să cântăm cu mulţumire: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei:

Curata de Dumnezeu Născătoare, rănile sufletului meu, smintelile şi căderile în păcate curăţeşte-le, prefăcându-le spre Izvoarele cele din coapsele naşterii tale şi spre repejunile cele ce curg dintr-însele, căci către tine strigăm şi la tine alergăm şi pe tine te chemăm cea plină de har.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Întru mutarea către Hristos, Părinte, iubirea cea multă s-a supus ţie, ca de demult lui Moise, văzătorului de Dumnezeu. Căruia prin bunătăţi asemenea făcându-te, ai despărţit marea patimilor şi neoprit ai trecut la pământul făgăduinţei, biruind pe cei potrivnici şi cântând: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Vestea graiurilor tale celor izvorâtoare de miere, Preafericite, în tot pământul a ieşit şi razele tale şi lumina minunilor şi dumnezeieştile arătări ale lucrurilor, la marginile lumii, au strălucit.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Racla moaştelor tale, izvor de vindecări s-a arătat, izvorând mir binemirositor, cu care te rog spală inima mea, bună mireasmă lui Hristos arătându-mă pe mine; mintea mea o veseleşte, ca să laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi să cânt: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei:

Cel ce peste toate este desăvârşit şi cu firea şi cu fiinţa nepipăit mie pipăit s-a arătat, din tine, Cea neispitită de nuntă, cu trup înfăşurat. Pe Care cu de-adinsul roagă-L să-mi uşureze sarcina fărădelegilor mele şi să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine. Preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Taină străină...

Graiurile dumnezeieştilor tale vestiri şi învăţăturile dumnezeiescului har, ca un fulger grabnic, au înconjurat tot pământul, căci Treimii într-o unime şi unimii în Treime a ne închina ne-ai învăţat pe noi, Grigore, propovăduind.

Sfinţitu-te-a Domnul din pântece, Fericite, şi către Dânsul ai îndreptat călătoriile tale. Drept aceea te-ai numărat cu preacuvioşii cei ce dumnezeieşte au vieţuit, cu care dimpreună te îndulceşti de dumnezeiasca slavă, Prealăudate.

Slavă...

Asemenea îngerilor vieţuind pe pământ, având întru pomenire pe Hristos Cel ce s-a răstignit pentru noi pe Cruce, viaţa răstignită ai avut şi sfârşit fericit ai luat şi împreună părtaş dumnezeieştii Lui slave te-ai făcut. Ci ca cel ce dimpreună cu îngerii stai înaintea lui, roagă-L pentru cei ce cu dragoste laudă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei:

Pe Emanuil Stăpânul a toată făptura L-ai născut fără stricăciune, rămânând fecioară, şi după naştere Maică Fecioară; pe Acela neîncetat roagă-L, de ispitele vrăjmaşului, să mântuiască pe cei ce scapă sub acoperământul tău.

Luminânda  Sfântului:

Podobie: Privind ucenicii...

Trupul ţi-ai supus minţii tale şi l-ai chivernisit, de Dumnezeu înţelepţite, cu mare înţelepciune. De unde şi înalt făcându-te, răsplătire al luat în ceruri cu îngerii, a lăuda pe Mântuitorul tuturor (de două ori ).

Slavă... Şi acum..., a Înainte-prăznuirii:

Pe ceea ce este Biserica a înţelepciunii lui Dumnezeu şi scaun mai înalt decât heruvimii, Preacurata de Dumnezeu Născătoarea, bine o împodobeşte Zaharia, ca să o primească pe dânsa uşile Templului în Sfânta Sfintelor, şi cu noi cântă cele dinaintea-prăznuirii Fecioarei, din care Hristos Domnul întrupându-se, lumea mântuieşte.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: ale Înainte-prăznuirii 3, şi ale sfântului 3.

Stihirile Înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Veniţi credincioşii adunându-ne, cu cântări să cinstim, pe ceea ce s-a născut în chip minunat din maica stearpă, pe Mireasa lui Dumnezeu, Maica Făcătorului; şi cu fecioare şi cu făclii să o întâmpinăm pe ea, intrând în Templu în cele Sfinte.

Ca nişte flori de multe feluri adunând din grădinile cele înţelegătoare ale cuvintelor celor duhovniceşti, cununi de laude cu bucurie să împletim Fecioarei şi dar înaintea-prăznuirii aceleia, după vrednicie să le aducem.

Să se împodobească uşile Templului Domnului şi să se deschidă şi pe ceea ce este casă a slavei şi singură mai înaltă decât cerurile, mai presus de minte, să o primească bucurându-se şi pe Hristos Mântuitorul să-L laude.

Alte stihiri, ale sfântului, glasul al 4-lea:

Ca un soare prealuminat răsărind, Preacuvioase, întru tot sfântă pomenirea ta, raze strălucesc lucrarea faptelor tale celor bune, Preafericite Grigore, luminând simţirile credincioşilor cu lumina minunilor tale. Pentru aceasta dar, prăznuind cu bucurie, lăudăm şi cu credinţă fericim, întru tot cinstită pomenirea ta.

Ca un înger vieţuind pe pământ, Mărite, prin înfrânare topindu-ţi trupul tău cu privegherea şi aducerea aminte de moarte, cu osârdie învăţându-te, dumnezeieşti fapte ai crescut, Părinte, şi cu mari suişuri la vârful cel dorit, la însuşi Hristos, cu adevărat prin acestea te-ai apropiat.

Patimile trupeşti prin înfrânare şi prin neîncetată rugăciune le-ai omorât, şi pe şarpele cel amăgitor cu curgerile lacrimilor tale le-ai înecat, Părinte. Şi lui Dumnezeu L-ai făcut bineplăcut mai mult decât cei mulţi, preaminunate Grigorie. Pentru aceasta cu dumnezeieşti daruri te-a împodobit pe tine Iisus, Iubitorul de oameni şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Mulţimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Grigore, Părintele nostru. Că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi ai biruit puterea vrăjmaşului, cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună-locuitor, cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei, asemenea:

După ce te-ai născut tu, dumnezeiască Mireasă Stăpână, ai venit în Templul Domnului, ca să te hrăneşti în Sfânta Sfintelor, ca o sfinţită. Atunci şi Gavriil a fost trimis la tine, Cea cu totul fără prihană, hrană ţie aducându-ţi. Cele cereşti toate s-au minunat, văzând pe Duhul Sfânt întru tine sălăşluindu-se. Pentru aceasta, nespurcată, neîntinată, Ceea ce eşti în cer şi pe pământ slăvită, Maica lui Dumnezeu, mântuieşte neamul nostru cu rugăciunile tale.

Doxologia cea mare. Ecteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a pe 4, şi din Canonul sfântului, Cântarea a 6-a pe 4.

Prochimen.

Apostolul din Cartea către Galateni:

Fraţilor roada Duhului...

Aliluia

Evanghelia de la Matei:

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate-Mi sunt date Mie de la Tatăl...

CHINONICUL: Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme.