Rugăciune la vreme de ispită
Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea, Cel ce, de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire şi cu grele suferinţe pe dreptul Iov, robul Tău, pentru ca şi mai lămurit să vădească virtuţile şi credinţa lui întru Tine, Cel ce ai dat îngăduinţă satanei să se apropie cu ispitire de Însuţi Fiul Tău, spre a-L îmbia şi a-L momi cu poftele şi deşertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt şi ruşinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „înapoia Mea, satano, căci scris este: Dumnezeului Tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti”, Cel ce tuturor drepţilor şi sfinţilor Tăi le-ai dat vremi de ispitire şi de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să iasă şi să rămână şi mai întăriţi în credinţa, în nădejdea, în dragostea şi în supunerea cea către Tine, Însuţi, Atotputernice şi Preabunule Stăpâne, ajută-mi şi mie în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli şi cu îmboldiri, şi când viclene amăgiri îmi frământă inima şi sufletul, arată-mi, Milostive, adevărul şi calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, să mă pot bucura de cuvintele apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El”. Dăruieşte-mi, Stăpâne, inimă curată şi credinţă tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu proorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi zic sufletului meu: Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui! A Domnului este mântuirea şi peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta”. Amin
