Deschiderea Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” și a Festivalului Cărții la Râmnic
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Varsanufie, Asociația Culturală „Curierul de Vâlcea” în parteneriat cu Arhiepiscopia Râmnicului, Consiliul Local și Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Sibiu și Primăria comunei Prundeni organizează, în perioada 15-19 mai, Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, ediția a VII-a și Festivalul Cărții la Râmnic, ediția a IV-a.
Festivitatea de deschidere a avut loc astăzi, 15 mai 2017, la Sala Consiliului Judeţean Vâlcea, fiind prezenți alături de scriitorul Ioan Barbu, președintele Asociației Culturale „Curierul de Vâlcea”, domnul Florian Marin, Prefectul Județului Vâlcea, domnul Adrian Bușu, Vicepreședintele Consiliului Județean Vâlcea, doamna Carmen Preda, Viceprimarul Municipiului Râmnicu-Vâlcea, Părintele Dr. Ștefan Zară, Consilier Cultural al Arhiepiscopiei Râmnicului, domnul George Călin, Ambasador cultural Convenția ONU – Geneva, domnul Conf. Univ. Dr. Remus Grigorescu, Directorul Bibliotecii Antim Ivireanul din Râmnicu-Vâlcea, scriitori, critici literari, artiști plastici, profesori, oameni de cultură, elevi și studenți ai instituțiilor de învățământ din Râmnicu-Vâlcea.
În Cuvântul de binecuvântare intitulat Împărtășirea de cuvânt ca pregătire spre comuniunea euharistică și prezentat de către Părintele Consilier Dr. Ștefan Zară, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a precizat: „Filosoful român Constantin Noica accentua în Cuvântul înainte la binecunoscuta sa lucrare Cuvânt împreună despre rostirea românească că „numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ți amintești de lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată. Căci orice cuvânt este o uitare și în aproape oricare s-au îngropat înțelesuri de care nu mai știi. Cum altfel am putea da folosință vie cuvintelor? Dar dacă în orice cuvânt există o parte de uitare, este totuși vorba de uitarea noastră și ea devine propria amintire. Iar acesta este actul de cultură: să înveți noutatea ca și cum s-ar ivi din tine”. A pătrunde în uitarea limbii noastre înseamnă în primul rând a scotoci în literatura neamului nostru, iar această scotocire nu poate rămâne doar o pasiune a noastră, ci trebuie să ne-o însușim și ca datorie de neam. Căci dacă Miron Costin, cronicar al istoriei noastre, spunea despre scris că este o „iscusită oglindă a minții omenești”, atunci fără doar și poate că înțelegem ce însemnătate are literatura română pentru neamul nostru.
Îndepărtarea noastră de literatură înseamnă îndepărtarea de Cuvânt, dar și îndepărtarea de neam. Cuvântul, Logosul, este numele celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi, Care S-a înomenit în Persoana Mântuitorului Hristos. Vedem în Sfânta Scriptură că Dumnezeu a făcut lumea văzută prin cuvânt, astfel cuvintele au rădăcini metafizice, provenind din lucrarea dumnezeiască. Întreaga literatură patristică prezintă cuvintele ca fiind o lucrarea comunitară, de comuniune, de împărtășire. De unde și responsabilitatea noastră față de cuvânt. Fără îndoială că lucrul acesta ne lămurește și relația dintre cult și cultură, cea din urmă având rădăcinile adânc înfipte în cult. Cuvântul ne pregătește spre deplina noastră împărtășire de Hristos-Cuvântul, dar Acesta din urmă este și Singurul Care ne descoperă adevăratul înțeles al cuvintelor. Pilduitoare în acest sens este pericopa din Evanghelia după Luca în care se relatează călătoria Mântuitorului Hristos către Emaus împreună cu Luca și cu Cleopa. Cuvântul scripturistic este „Cuvânt al vieții” în măsura în care el duce la participare, la comunicare; întotdeauna împărtășirea din Cuvântul lui Dumnezeu precede împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, amândouă fiind forme de împărtășire a noastră cu Același Hristos, însă împărtășirea cu Trupul euharistic al lui Hristos ne facem să înțelege mai adânc Cuvântul dumnezeiesc.
Tradiţia culturală vâlceană nu doar în ceea ce priveşte cartea tipărită este strâns legată de cultura bisericească. Nu putem vorbi în Vâlcea de tradiţie culturală fără a vorbi de spiritualitatea monahală din spaţiul vâlcean, care a făcut posibilă dezvoltarea tiparului, a cărţii tipărite, ca emblemă a Vâlcei.
Atât Biserica, cât şi instituţiile statului din Vâlcea trebuie să susţină promovarea cărţii tipărite. În acest sens, manifestările culturale care au în centrul lor cuvântul tipărit sunt binevenite, iar când acestea au devenit tradiție, ca și cea din zilele acestea, roadele lor sunt deja lucrătoare.
Felicităm organizatorii cele de a VII-a ediție a Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” și a ediției a IV-a a Festivalului Cărții la Râmnic, rugându-L pe Dumnezeu să descopere în fiecare dintre noi adevărata înțelegere a Cuvântului”.
În partea a doua a manifestării, scriitorul Iona Barbu a oferit trofeele Cerurile Oltului unor personalități din rândul scriitorilor și artiștilor. Domnia Sa a oferit Premiul de excelență în cultură Revistei Martyria, Înalpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Varsanufie pentru inițiativa tipăririi și patronajul spiritual oferit publicației.
Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” și Festivalul Cărții la Râmnic vor continua și în zilele următoare, când vor avea loc întâlniri literare, lansări de carte, expoziții și alte evenimente culturale.
