„Psalții aduc o frumoasă mărturie despre experiența harului divin în viața Bisericii rugătoare”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Conferința misionară a cântăreților bisericești

Conferința a fost precedată de Sfânta Liturghie și slujba de Te Deum, săvârșite în Catedrala Arhiepiscopală la care participanții au oferit răspunsurile liturgice.

În continuare, lucrările conferinței s-au desfășurat la Sala „Gherasim Arhiepiscopul” din cadrul Așezământului „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”, unde, în deschidere, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a amintit despre mărturia profunzimilor duhovnicești a slujitorilor din Oltenia de sub Munte și oglindirea în cultura și spiritualitatea română a misiunii cântărețului de strană, pe care a numit-o „o experienţă vie și profundă”.

Chiriarhul Râmnicului a subliniat că „muzica psaltică a devenit parte dintr-un dialog liturgic care, printr-o amplă mărturisire a teologiei Bisericii, adânc imprimată de sugestia comuniunii desăvârşite, ajută la ridicarea minții către dumnezeieștile virtuți, ca ceea ce a izvorât din experiența rugăciunii imnografilor. Și, într-adevăr, muzica poate fi privită ca o icoană sonoră care însoțește rugăciunea, exprimând, prin tainice semnificații, frumusețea Împărăției lui Dumnezeu. Macarie Ieromonahul spune în Irmologhion că muzica și textul imnurilor bisericești au fost insuflate de Duhul Sfânt, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte chiar despre o „împreună cântare a dumnezeieştii doxologii, care se va înfăptui în veacul viitor între puterile cereşti şi pământeşti” şi care se realizează deja, sacramental, în slujba bisericească.

Imnografii, psalții și în general cei care au împlinit printr-o lucrare aleasă darul cântării cu care au fost înzestrați, aduc o frumoasă mărturie despre experiența harului divin în viața Bisericii rugătoare, despre trăirea omului în Hristos, Cel ce „ieri și azi și în veci este Același” (Evrei XIII, 8), despre necesitatea conformării spirituale după cuvintele Domnului, spre „înnoirea minții” și spre a deosebi „care este voia lui Dumnezeu, și ce este bun, plăcut și desvârșit” (Romani XII, 2).

De aceea, cântarea liturgică nu trebuie privită doar prin prisma artei, ci mai ales ca o modalitate de zidire lăuntrică. „Cântaţi Domnului cântare nouă, că lucruri minunate a făcut Domnul!” (Psalmul XCVII, 1), spune psalmistul și pentru aceasta vă îndemnăm ca, privind la darurile duhovnicești care sunt împărtășite omului spre creșterea lui duhovnicească să oferiți o frumoasă mărturie despre identitatea profundă a teologiei care nu se epuizează doar la nivelul artei, ci se împlinește în comuniunea cu Dumnezeu – Izvorul vieții veșnice”, a spus Înaltpreasfinția Sa.