Chiriarhul Râmnicului: „Cuvântul Mântuitorului schimbă inima vameșului Zaheu și a familiei sale”

În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a subliniat că „în pericopa evanghelică a duminicii acesteia descoperim marea milostivire a lui Dumnezeu față de oameni, deopotrivă cu starea de pocăință a lui Zaheu care, smerindu-se și devenind milostiv, primește binecuvântarea Mântuitorului Hristos și darul cel mai de preț, mântuirea sa și a familiei sale.

Evanghelia face referire la un om care era mai marele vameșilor, al cărui nume era Zaheu, în inima căruia a izvorât această dorință de a-L vedea pe Mântuitorul Hristos. Sfântul Evanghelist Luca ne spune că Mântuitorul a intrat în această cetate și, încă de la intrare, l-a vindecat pe un orb din naștere care cerșea. În urma săvârșirii acestei minuni, mulțimea încerca să se atingă de El, Îi cereau să le tămăduiască bolile sufletești și trupești. Zaheu, care era mic de statură, nu putea să-L vadă pe Mântuitorul și, de aceea, „alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă”.  Mântuitorul, cunoscând inima lui, a privit în sus către el și i-a zis: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!”.

Conștiința lui Zaheu s-a schimbat atunci când Mântuitorul l-a strigat și, de aceea,  grăbindu-se, s-a coborât și L-a primit cu bucurie”. Așadar, cuvântul Mântuitorului schimbă inima acestui vameș și al familiei sale. Atât de mare a fost pocăința lui încât, mărturisind public că nu săvârșise doar fapte bune, Îi spune  Mântuitorului „iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”.

 Cuvintele Mântuitorului „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” arată importanța faptelor de milostenie în viața omului pentru dobândirea mântuirii. Smerenia și pocăința lui Zaheu a fost împărtășită de toți cei din familia sa, fapt pentru care toți aceștia au primit binecuvântarea lui Dumnezeu.

Pericopa aceasta ne arată cât de mare este milostivirea lui Dumnezeu asupra noastră, încât ne așteaptă pe fiecare dintre noi să ne îndreptăm viața noastră prin fapte de pocăință și să ne depărtăm de tot ceea ce ne desparte de Dumnezeu”.

În partea a doua a omiliei, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre cinstirea Icoanei Maicii Domnului -  „Odighitria” sau „Îndrumătoarea”,  a cărei copie se află așezată în catapeteasma Mănăstirii Cozia. „Această icoană a devenit, prin rânduiala ctitorului, ocrotitoare a mănăstirii și obștii monahale, descoperindu-se a fi făcătoare de minuni și de aceea am rânduit ca începând cu anul acesta să fie cinstită în mod deosebit la această mănăstire în ziua de 21 ianuarie, zi în care este sărbătorită în mod aparte și în Sfântul Munte Athos”, a arătat Chiriarhul Râmnicului.

Vorbind despre împărtășirea iubirii dumnezeiești în viețile sihaștrilor nevoitori în acest spațiu de la poalele Munților Coziei, Părintele Arhiepiscop a reamintit lucrarea ctitoricească a Voievodului Mircea cel Bătrân și așezarea acestuia sub oblăduirea duhovnicească a Sfântului Nicodim. Înaltpreasfinția Sa a precizat că „Voievodul Mircea cel Mare a fost unul dintre marii ctitori de biserici și restauratori de sfinte lăcașuri ai perioadei medievale. Mănăstirea Cozia, locul unde binecredinciosul voievod se odihnește de șase secole, este una dintre cele mai frumoase și mai reușite realizări arhitecturale din Țara Românească, din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. În biserica acestei sfinte mănăstiri, Mircea cel Mare și-a ales locul de odihnă veșnică și de aceea, se cuvenea să continuăm astăzi evocarea sa de la Simpozionul Național organizat ieri la Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului, la Sfânta Liturghie unde, prin slujba de pomenire rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să așeze sufletul său în rândul celor bineplăcuți ai Săi”. Astfel, la finalul cuvântului de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a săvârșit slujba de pomenire a Voievodului Mircea cel Bătrân la mormântul acestuia din pronaosul mănăstirii.