Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Iertarea este revărsare a milostivirii dumnezeiești, care depășește orice măsură omenească”
„Omul este chemat la comuniunea vieții veșnice, iar prin iertare ne apropiem de Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 22 februarie, la Parohia Teiu din Protoieria Râmnicu Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a reliefat însemnătatea duhovnicească a zilei și a arătat că „Duminica Izgonirii lui Adam din Rai amintește că păcatul a însemnat nu doar încălcarea unei porunci, ci pierderea comuniunii. De aceea, Postul Mare este itinerarul simbolic al întoarcerii omului către Dumnezeu.
Acest lucru a fost posibil pentru că Dumnezeu nu a încetat să iubească omul căzut; dimpotrivă, întreaga istorie a mântuirii este prezentată ca o lucrare a iubirii dumnezeiești care caută restaurarea neamului omenesc.
Pentru aceasta S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu la plinirea vremii, ca omul să poată dobândi comuniunea vieții veșnice. Prin nașterea Mântuitorului Hristos, iubirea lui Dumnezeu coboară până la asumarea morții pentru a elibera pe om de consecințele păcatului. Iertarea este, așadar, revărsare a milostivirii dumnezeiești care depășește orice măsură omenească.
În această perspectivă, iertarea este inseparabilă de jertfa Mântuitorului Hristos și de biruința asupra morții. Dumnezeu iartă „mai întâi” (I Ioan IV,19), iar omul este chemat să răspundă acestei inițiative prin imitare. Dacă Dumnezeu Se arată desăvârșit în iubirea care iartă, atunci noi devenim asemenea Lui tocmai prin iertarea aproapelui.
În acest sens, actul iertării este rod al sinergiei dintre Harul dumnezeiesc și libertatea noastră. Harul Sfântului Duh luminează mintea și încălzește inima, însă fiecare persoană în parte alege modul în care face ca această lumină să devină lucrătoare, spre dobândirea mântuirii. Totodată, vedem că această deschidere sufletească pentru sălășluirea Harului presupune un spațiu lăuntric al primirii - o inimă eliberată de autosuficiență și împietrire. Pentru Sfântul Siluan Athonitul, semnul prezenței Harului este iubirea vrăjmașilor. El afirmă că sufletul care nu iartă nu poate cunoaște pacea Duhului Sfânt. Iertarea implică jertfă și înfrânare și, astfel, devine criteriu al autenticității vieții duhovnicești, care face posibilă depășirea limitelor firii căzute în urma păcatului și a îndepărtării lui Adam de Rai.
Avem nevoie, așadar, de un spațiu și de un timp al întâlnirii cu Dumnezeu, iar acesta este postul. Sfântul Ioan Gură de Aur, accentuând legătura dintre iertare și post, învață că postul fără iertare este lipsit de putere, deoarece sufletul împovărat de ură nu poate deveni templu al Harului. El afirmă că adevăratul post constă nu doar în abținerea de la alimente, ci și în depărtarea de la orice răutate.
Prin urmare, rânduiala iertării înainte de post arată că asceza are ca scop restaurarea comuniunii cu Dumnezeu și cu aproapele”, a spus în încheiere Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
