Binecuvântare arhierească la hramul Mănăstirii Cozia

„Sfânta Treime reprezintă modelul desăvârşirii spirituale, care stă mai presus decât toate adevărurile cuprinse în limitele lumii create”, a accentuat Înaltpreasfinția Sa în cuvântul de învățătură împărtășit obștii monahale, preoților și pelerinilor care au participat la Sfânta Liturghie.
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a reliefat faptul că „Dumnezeu este Unul în Ființă și întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. În cadrul acestei existențe unice și desăvârșite, Tatăl Îl naște din veci pe Fiul și Îl purcede din veci pe Duhul Sfânt. În fața acestui adevăr de credință, „mintea noastră se minunează și tace”. În existența și viața Sfintei Treimi, nimic nu este mai înainte și mai apoi, mai mare sau mai mic, ci fiecare Persoană există deodată, din veșnicie și în mod desăvârșit, lucru care depășește rațiunea omului și tot ceea ce este creat în lumea aceasta.
Înaintea tainei celei veșnice a Sfintei Treimi, omul se smerește și nu se luptă să afle mai mult decât Dumnezeu a binevoit să-i descopere despre Sine, însă are posibilitatea ca prin lucrarea harului, prin rugăciune și viață ascetică să Îl cunoască pe Dumnezeu, Care ne cheamă la comuniunea vieții veșnice.
Pentru aceasta, Sfântul Maxim Mărturisitorul învață că „Dumnezeu, isprăvind de creat rațiunile prime și esențele universale ale lucrurilor, lucrează totuși până azi, nu numai susținând acestea în existență, ci și aducând în actualitate, desfășurând și constituind părțile date virtual în esențe. Prin aceasta se va arăta în plină lucrare harul care îndumnezeiește toate. Cel dintâi (Tatăl) binevoiește, al doilea (Fiul) lucrează El Însuși, iar Duhul Sfânt întregește ființial bunăvoința Tatălui cu privire la toate și lucrarea Fiului, ca să fie prin toate și în toate unul Dumnezeu în Treime”. Pentru aceasta ne-am încredințat în aceste zile de prăznuire că Duhul lui Dumnezeu nu doar dă viață și păstrează în existență fiecare făptură, ci o și întărește, o și ajută să ajungă la desăvârșire”. Mântuirea pe care o așteptăm este îndumnezeirea sau cu ajungerea la asemănarea cu Dumnezeu, cu starea în care Sfânta Treime „să fie toate în toţi” (I Corinteni XV, 28)”.
Chiriarhul Râmnicului a arătat că  „prin săvârșirea Sfintei Liturghii, adică prin rugăciunea către Tatăl ceresc, prin împărtășirea cu Fiul lui Dumnezeu și prin pogorârea Duhului Sfânt, întreaga Biserică se umple de viața Preasfintei Treimi, iar pentru aceasta avem și certitudinea că Duhul Sfânt a fost dăruit în mod real adunării euharistice, printr-o cântare de la sfârșitul Sfintei Liturghii: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne”.
De aceea, noian de nădejde pentru mântuire sunt rugăciunile închinate Preasfintei Treimi, după cum ne învață Sfântul Ioanichie cel Mare: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie!“.
Să ne încredințăm, așadar, ajutorului lui Dumnezeu spre dobândirea celor de trebuință mântuirii noastre, încredințați fiind că Duhul Sfânt poate să le prefacă pe  cele slabe și trupești ale vieții în puteri duhovnicești și, odată cu sporirea în virtuțile harului, să ajungem la „asemănarea cu Dumnezeu” (Facere I, 26), Cel în Treime slăvit”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.