Protoieria Drăgășani a adus bucurie și speranță persoanelor vârstnice și cu dizabilități din centrele de îngrijire
Protoieria Drăgășani a desfășurat o acțiune social-filantropică menită să aducă mângâiere, bucurie și speranță persoanelor vârstnice și cu dizabilități aflate în îngrijire instituționalizată. Prin această inițiativă, 94 de beneficiari, câți sunt îngrijiți în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică Măciuca și în Centrul de Îngrijire și Asistență Socială Lungești, au fost înconjurați de atenție și dragoste creștină.
Acțiunea a fost realizată prin Protopopiatul Drăgășani și a reunit un grup de preoți din cadrul protoieriei, alături de membrii Corului de preoți „Sfântul Stelian” al Protoieriei Drăgășani, care, mai înainte de oferirea darurilor, i-au colindat pe beneficiari, aducând bucurie și mângâiere sufletească. Cântarea Nașterii Domnului a creat o atmosferă de adevărată sărbătoare, devenind prilej de emoție și comuniune pentru cei prezenți.
Darurile au fost oferite tuturor beneficiarilor, ca expresie a unei iubiri lucrătoare, menite să amintească fiecărui om aflat în suferință că nu este uitat și că Biserica rămâne aproape de cei care au nevoie de sprijin și încurajare.
La finalul activității, părintele protoiereu Petre Cătălin Trifan a subliniat sensul adânc al filantropiei creștine, arătând că milostenia izvorăște din întâlnirea cu Hristos și se împlinește în slujirea aproapelui: „Lucrarea milosteniei este o mărturisire a credinței, după cuvintele Mântuitorului Hristos: «Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau» (Matei XXV, 35). De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că «cel ce miluiește pe sărac împrumută pe Dumnezeu», pentru că în fiecare faptă bună se ascunde o întâlnire tainică cu Hristos.Astfel, atunci când ne apropiem de cel aflat în încercare împlinim porunca Evangheliei, transformând darul în binecuvântare și credința în slujire”.
Prin activitățile social-filantropice, Protoieria Drăgășani a arătat că misiunea Bisericii în centrele de îngrijire a vârstnicilor este o prelungire firească a vieții liturgice, în care credința se face faptă, iar iubirea față de aproapele devine mărturie vie a Evangheliei.
