Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Acoperământul Maicii Domnului relevă prezența harului dumnezeiesc care se revarsă asupra Bisericii”

Chiriarhul Râmnicului a arătat că „Maica Domnului a primit în ea, mai presus de fire, Cuvântul lui Dumnezeu și, astfel, a devenit legătura între lumea creată și Dumnezeu Cel necreat. Pentru aceasta, Sfântul Efrem Sirul o numește „mijlocitoarea lumii întregi”, iar în imnele sale o zugrăvește ca fiind „împăcarea între Dumnezeu și oameni”. Ea este „templu sfințit și rai cuvântător”, iar acoperământul ei relevă prezența harului dumnezeiesc care se revarsă asupra Bisericii. Sfântul Ioan Damaschin învață, în acest sens, că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „nu încetează a veghea asupra lumii și a acoperi cu rugăciunile ei neamul omenesc”.

Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului își are originea în vedenia Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, în Biserica din Vlaherne, unde Născătoarea de Dumnezeu a fost văzută rugându-se pentru lume și acoperind poporul cu cinstitul ei omofor.

Nu doar atunci s-a rugat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pentru aceia care își așază nădejdea în ajutorul și mijlocirile sale, pentru că, ne încredințează Sfântul Ioan Maximovici, „Maica Domnului rămâne cu Biserica până la sfârșitul veacurilor, apărând-o de erezii, de prigoane și de pierzare”. De aceea, a arătat că acest Acoperământ nu este doar un simbol, ci o realitate duhovnicească vie, accesibilă prin rugăciune, smerenie și credință: „când ne rugăm Maicii Domnului cu inimă curată, ea ne răspunde nu doar cu mângâiere, ci cu acoperirea harului ei”.

În această perspectivă, Acoperământul Maicii este anticiparea eshatologică a comuniunii veșnice, pe care Dumnezeu o împărtășește acelora care rămân în comuniune cu Mântuitorul Hristos și prin mijlocirea celei ce L-a născut.

Astfel, Maica Domnului,  ca ceea ce a fost chip al ascultării desăvârșită și pururea rugătoare, se descoperă a fi  ocrotitoare a întregii Biserici”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.