Duminica Ortodoxiei la Catedrala Arhiepiscopală

În cadrul Sfintei Liturghii, a fost citită Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din Anul Domnului 2025, în care s-a arătat că acest popas duhovnicesc „este prilej de bucurie și de mulțumire aduse lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate peste țara noastră, dar și prinos de recunoștință pentru mulțimea de sfinți cuvioși și mărturisitori care au păstrat dreptarul credinței așa cum l-au primit de la înaintași.Duminica Ortodoxiei este sărbătoarea credinței dreptmăritoare, prin cuvânt și faptă, a celor care păstrează și mărturisesc învățătura de credință care stă la temelia adevăratei trăiri creștine și a lucrării lui Hristos în lume prin Biserică. Ea ne cheamă la unitate și comuniune cu Dumnezeu și cu semenii, prin fapte de milostenie creștină”.

Duminica Ortodoxiei are o istorie de aproximativ 1200 de ani. A fost sărbătorită pentru prima oară după un sinod ținut la Constantinopol, în data de 11 martie 843. Întâlnirea a marcat încheierea disputei iconoclaste, care problematiza reprezentarea în icoane a Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a sfinților și îngerilor. Această dezbatere, care a început într-o primă fază în anul 726, s-a încheiat cu această decizie din 843, în timpul marelui patriarh Metodie și a împărătesei Teodora, care împreună au hotărât că icoanele trebuie să fie cinstite. Sinodul a stabilit învățătura ortodoxă despre cinstirea icoanelor, pe temeiul Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți, și a declarat valabile toate hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice. Întrucât restabilirea cultului icoanelor a avut loc în ajunul primei duminici din Postul Mare, aceasta a fost numită Duminica Ortodoxiei. Totodată, s-a obișnuit ca În toate lăcașurile de cult de pe cuprinsul Patriarhiei Române, să se organizeze colecta pentru Fondul Central Misionar. Înființat de către Patriarhul Justinian Marina, acest fond este destinat nevoilor misionare și filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române. 

Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia

Pentru că au refuzat să se închine idolilor, 40 de soldați creștini din vremea împăratului Licinius au fost întemnițați, apoi bătuți cu pietre și aruncați în apa înghețată a lacului Sevastia. Unul a ieșit din apa înghețată și s-a dus în baia caldă a închinătorilor la idoli, dar a murit, luându-i locul la mucenicie un soldat care a văzut coborând din cer 40 de cununi strălucitoare. Ieșind vii din lac, tinerilor le-au fost zdrobite picioarele – 39 au murit, trupurile lor fiind duse la ardere, iar pe al 40-lea l-a purtat mama lui în brațe până în locul în care a primit mucenicia.