Ierarhi din secolul al XX-lea

† Ghenadie Georgescu (1909 - 1912)

Episcopul Ghenadie (Gheorghe) Georgescu s-a născut în 1855, în satul Petreștii de Sus, comuna Greci, județul Dâmbovița. A fost fiu de preot. A studiat în Târgoviște și la Seminarul Central din București. În 1876 a fost hirotonit preot pe seama Capelei Elena Doamna, din București. În 1896 a fost numit superior al Capelei române din Paris, unde a slujit până în 1902. La 21 februarie 1902 a fost ales arhiereu, cu titul de „Băcăoanul”, și hirotonit în catedrala mitropolitană din Iași. La 22 martie 1909 a fost numit episcop al Râmnicului. A revigorat viața duhovnicească din mănăstiri și a înființat revista „Luminătorul”. A trecut la cele veșnice la 23 noiembrie 1912, pe când se afla în București. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu, din București.

† Sofronie Vulpescu (1913 - 1918)

Episcopul Sofronie (Ștefan) Vulpescu s-a născut la 9 februarie 1856, în comuna Lupșanu, județul Ialomița. A studiat la Seminarul Central din București. În 1879 a fost hirotonit preot pe seama satului natal. A fost numit cântăreț canonarh la Biserica Sfântul Spiridon Nou, din București. A rămas văduv în 1881, iar doi ani mai târziu a intrat în monahism. A fost numit slujitor la catedrala mitropolitană din București. A urmat cursurile universitare la Facultatea de Teologie din București. La 8 mai 1900 a fost numit arhiereu-vicar al Râmnicului, iar la 18 mai a fost hirotonit episcop. După moartea episcopului Ghenadie, la 5 mai 1913 el a fost ales episcop al Râmnicului. La 19 mai 1917 a fost surghiunit de autoritățile militare germane la Mănăstirea Cheia, județul Prahova. La 8 iunie 1918 s-a retras oficial din scaunul de Râmnic, iar la 6 septembrie 1923, pe când se afla în București, a trecut la cele veșnice. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

† Meletie Dobrescu (1918)

Episcopul Meletie (Matei) Dobrescu s-a născut în anul 1863, în București. A studiat la Seminarul Central și la Facultatea de Teologie din București. În 1890 a intrat în monahism la Mănăstirea Căldărușani, cu numele Meletie. La 2 februarie 1891 a fost hirotonie ierodiacon pe seama Catedralei Mitropolitane din București. A fost trimis la Capela românească din Paris. Întors în țară, a fost hirotonit ieromonah, apoi hirotesit protosinghel. A mers iar în Franța, iar în 1894, întors la București, a fost hirotesit arhimandrit. La 19 februarie 1895 a fost hirotonie episcop.  Din toamna anului 1917 și până la 3 iulie 1918, episcopul Meletie Dobrescu „Gălățeanul” a slujit ca locțiitor de episcop de Râmnic. La 30 noiembrie 1923 a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu, din București.

† Antim Petrescu (1918)

Episcopul Antim (Alexandru) Petrescu s-a născut în decembrie 1875, în satul Păușești-Măglași, județul Vâlcea. A studiat în satul natal și în școlile din Râmnicu Vâlcea, apoi la Seminarul Teologic din Râmnic (1889-1893) și la Seminarul Central din București (1893-1897). În 1896 a fost hirotonit diacon pe seama Mănăstirii Dintr-un Lemn. A urmat cursurile Facultății de Teologie din București. În 1903 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii Sfinții Arhangheli din Craiova. Lui i se datorează retipărirea Patericului. La 28 februarie 1912 a fost numit arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei. La 23 martie 1912 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț. Numit arhimandrit, a fost hirotonit episcop la 23 aprilie 1912. La 3 iulie 1918 a fost numit episcop de Râmnic, unde a slujit oficial până la 6 noiembrie 1918. S-a îngrijit în continuare de nevoile episcopiei, până la 6 septembrie 1919, când, la numai 44 de ani, a trecut la cele veșnice.

† Alexie Şerban (1919 - 1920)

Episcopul Alexie (Alexandru) Șerban, care mai înainte a fost preot la Biserica Golia, din Iași, apoi protopot al orașului, la 13 mai 1913 a fost ales arhiereu-vicar al Râmnicului, cu titlul de „Craioveanul”. A fost hirotonit arhiereu la 22 decembrie 1913. A fost numit egumen al Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași. În septembrie 1919 a fost delegate să se îngrijească de nevoile Episcopiei Râmnicului. Din pricina unor boli, la 1 aprilie 1920 a plecat la Iași. A trecut la cele veșnice în 1921, fiind înmormântat la Iași.

† Vartolomeu Stănescu (1921 - 1938)

Episcopul Vartolomeu Stănescu s-a născut în 1875, în satul Ciuperceni, comuna Flămânda, județul Teleorman. A studiat în satul natal, apoi la Seminarul Central și Facultatea de Teologie din București. În 1905 a intrat în monahism. A fost hirotonit diacon pe seama Catedralei mitropolitane din București. La 1 iulie 1905 a fost numit diacon la Capela românească din Paris. În 1909 a fost numit arhimandrit al Eparhiei Dunărea de Jos. La 28 februarie 1912 a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. A fost hirotonit arhiereu la 8 aprilie 1912, în catedrala mitropolitană din Iași. În perioada 1 iunie 1919 - 1 aprilie 1920 a slujit ca locțiitor în Episcopia Argeșului. A fost numit locțiitor de episcop de Râmnic la 1 aprilie 1920, apoi, la 17 martie 1921, a fost numit episcop al Râmnicului. A inițiat numeroase cercuri pastorale preoțești și a înființat revista „Renașterea”. A păstorit efectiv până la 1 noiembrie 1938, după care s-a retras vreme de doi ani. S-a retras la Mănăstirea Bistrița, județul Vâlcea, unde avea contruită o casă de odihnă. A trecut la cele veșnice la 2 noiembrie 1954, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii.

† Irineu Mihălcescu (1938  - 1939)

Începând cu 1 noiembrie 1938, grijile Episcopiei Râmnicului au fost preluate de episcopul Irineu Mihălcescu, vicarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei. A păstorit la Râmnic numai un an, până la 13 noiembrie 1939. A fost ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, unde a slujit până la 26 august 1947, când s-a retras la Mănăstirea Agapia, unde, la 3 aprilie 1948, a și trecut la cele veșnice, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii.

† Nifon Criveanu (1939 - 1945)

Episcopul Nifon (Grigorie) Criveanu s-a născut la 20 februarie 1889, în comuna Slătioara, din județul de atunci Romanați. A studiat la Seminarul Central și la Facultatea de Teologie din București. În aprilie 1916 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii Lucaci, apoi pe seama Bisericii Popa Soare, din București. A studiat mult în străinătate. Din anul 1926 a fost profesor la Seminarul Teologic și la Facultatea de Teologie din București. Fiind văduv de mai multă vreme, a intrat în monahism la Mănăstirea Cernica. A fost hirotesit arhimandrit. În septembrie 1928 a fost numit episcop-vicar al Episcopiei Râmnicului Noul-Severin. La 19 octombrie 1933 a fost numit episcop de Huși. La 30 noiembrie 1939 a fost ales mitropolit al Mitropoliei Olteniei, Râmnicului și Severinului, devenind astfel primul mitropolit al acestei nou-înființate mitropolii. A trecut la cele veșnice la 14 iunie 1970, în Schitul Maicilor din București, și a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

† Atanasie Dincă (1945 - 1949)

La 1 noiembrie 1939, când a fost înființată Mitropolia Olteniei, Râmnicului și Severinului, cu reședința la Craiova, sub păstorirea mitropolitului Nifon Criveanu, Episcopia Râmnicului a fost desființată. După multe stăruințe ale credincioșilor din vechea eparhie vâlceană, Episcopia Râmnicului - Noul Severin a fost reînființată la 20 aprilie 1945. La conducerea episcopiei a fost rânduit ca locțiitor episcopul Atanasie Dincă. Acesta s-a născut în satul Tânganu, comuna Cernica, județul Ilfov. În 1915 s-a călugărit la Mănăstirea Tismana, județul Gorj. A studiat la Seminarul Central și Facultatea de Teologie din București. A slujit ca diacon în Episcopia Râmnicului și ca preot în mai multe sate din județele Ilfov și Ialomița. A fost stareț la Mănăstirile Ghighiu, Cernica și Căldărușani. În 1943 a fost ales arhiereu-vicar patriarchal, fiind hirotonit la 12 decembrie 1943. La 21 aprilie 1945 a fost numit locțiitor de episcop de Râmnic, unde a păstorit până la 11 martie 1948, când s-a retras din scaun. A trăit în Mănăstirea Căldărușani până la 6 ianuarie 1973, când a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii.

† Iosif Gafton (1949 - 1984)

Episcopul Iosif (Ioan) Gafton s-a născut la 5 decembrie 1896, în satul puțeni, din Tecuci, județul Galați. A fost fiu de preot. A studiat în satul natal, la Seminarul Teologic din Galați și la Facultatea de Teologie din București. S-a căsătorit și a primit de la Dumnezeu un copil. La 14 octombrie 1925 a fost hirotonit pe seama satului Rotari, județul Prahova, unde a slujit până la 1 noiembrie 1935, când a fost mutat la Biserica Sfânta Ecaterina din București. A rămas văduv în anul 1933. Între 1941 și 1 noiembrie 1943 a slujit în administrația Arhiepiscopiei Bucureștilor. A fost tuns în monahism la 28 noiembrie 1942, la Mănăstirea Nemț. A fost hirotesit protosinghel. La 1 noiembrie 1943 a fost numit vicar al Patriarhiei Române. La 3 decembrie a fost numit arhiereu-vicar al Patriarhiei Române, cu titlul de „Sinaitul”. La 6 decembrie 1943 a fost hirotesit arhimandrit. La 19 decembrie 1943 a fost hirotonit episcop în Catedrala Patriarhală din București. La 15 ianuarie 1944 a fost ales episcop de Argeș. Începând cu 16 octombrie 1947, el s-a îngrijit și de nevoile Patriarhiei, întrucât patriarhul Nicodim, bolnav, era retras la Mănăstirea Neamț. La 26 ianuarie 1949, când s-a făcut rearondarea eparhiilor din cuprinsul Patriarhiei Române, Episcopia Argeșului s-a contopit cu Episcopia Râmnicului, dând naștere Episcopiei Râmnicului și Argeșului. Astfel, la 11 martie 1948, episcopul Iosif Gafton a fost numit și episcop al Râmnicului. Înscăunarea sa ca „episcop al reîntregitei Eparhii a Râmnicului și Argeșului” s-a făcut la 27 martie 1949. Reședința eparhiei a rămas la Râmnicu Vâlcea, iar vreme de 51 de ani jurisdicția teritorială a noii episcopii s-a întins peste judeţele Vâlcea, Argeş, Olt şi o parte din Teleorman. A publicat o serie de scrieri ziditoare de suflet pentru credincioşi, articole, pastorale şi predici. A fost un apreciat predicator şi misionar al vremii sale. A trecut la cele veșnice la 9 iunie 1984, fiind înmormântat lângă biserica-bolniță din incinta Centrului Eparhial din Râmnicu Vâlcea.

† Gherasim Cristea (1984 - 2014)

Episcopul Gherasim (Gheorghe) Cristea s-a născut la 14 noiembrie 1914, în comuna Muntenii Buzău, județul Ialomița. În 1934 a intrat în obștea Mănăstirii Cernica. A urmat cursurile Seminarului Teologic din incinta mănăstirii. În 1937 a fost tuns în monahism, iar în 1940 a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. A studiat la Facultatea de Teologie din București. Între anii 1943-1952 a slujit la Mănăstirea Antim, din București. A fost hirotesit protosinghel. Din anul 1952, vreme de aproape două decenii, a fost stareț al Mănăstirii Căldărușani. A fost hirotesit arhimandrit. La 25 noiembrie 1970 a fost numit episcop-vicar al Episcopiei Dunării de jos, cu titlul „Constănțeanul”. La 16 octombrie 1975 a fost ales episcop-vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, cu titlul „Piteșteanul”. A fost instalat în Catedrala din Râmnicu Vâlcea la 30 noiembrie 1975. La 30 septembrie 1984, după trecerea la cele veșnice a episcopului Iosif Gafton, episcopul Gherasim Cristea a fost ales episcop titular al Eparhiei Râmnicului şi Argeşului. A fost înscăunat de mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei, la 2 decembrie 1984. În anul 1990, odată cu reînfiinţarea Episcopiei Argeşului şi Muscelului, cu reședința la Curtea de Arges, Episcopia Râmnicului a rămas în jurisdicție cu judeţele Vâlcea şi Olt, iar din 1 februarie 2008, odată cu înființarea Episcopie Slatinei și Romanaților, Episcopia Râmnicului a rămas în jurisdicţie doar cu judeţul Vâlcea. La 19 iunie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ridicarea Episcopiei Râmnicului la rangul de Arhiepiscopie, iar pe Preasfințitul Gherasim Cristea la rangul de Arhiepiscop al Râmnicului. A trecut la Domnul la 9 aprilie 2014, la vârsta de aproape 100 de ani, fiind înmormântat lângă biserica-bolniță din incinta Centrului Eparhial din Râmnicu Vâlcea.